Din momentul când în fruntea celor două state românești au venit doi români, Ghimpu și Băsescu, UNIREA s-a impus ca un subiect inconturnabil al domeniului public. Atât unul, cât și celălalt sunt suspectați, acuzați chiar, de intenții unioniste. Traian Băsescu este caricaturizat drept un căpcăun gata să inghită firava Moldovioară iar Mihai Ghimpu, drept un tată vitreg ce duce biata fată la pierzanie.

Ambii granzi ai scenei politice naționale declară drept obiectiv comun integrarea europeană, care se va materializa în viitorul imediat prin circulație liberă între cele două state precum și prin accesul masiv al moldovenilor la cetățenia română. Pe termen mediu se promit proiecte de reconectare a infrastructurii, inclusiv restabilirea celor 20 de poduri peste Prut, interconectarea sistemelor energetice și în final aderarea Moldovei la Uniunea Europeana împreună cu țările din Balcanii occidentali. Astăzi Moldova, alături de Albania, Bosnia, Serbia și Muntenegro, așteaptă să revină în Europa pentru a marca împreună centenarul sfârșitului primului război mondial.

Este oare UNIREA inconturnabilă ?

Din momentul independenței și până în august 2009, Republica Moldova a fost condusă neîntrerupt de generali sovietici cu cartierul general la Moscova. Venirea în fruntea țării din stânga Prutului a unui jurist independent, român în suflet, a schimbat paradigma guvernării și a făcut unirea posibilă.

Pe de altă partea Prutului, Traian Băsescu, căpitanul care a condus Romănia în NATO și UE a declarat drept o nouă prioritate a sa, de suflet, Republica Moldova, votul basarabenilor unioniși fiind decisiv în realegerea sa la cârma Romăniei. Astfel pentru câpitanul romănilor de pretutindeni unirea devine o chestiune de onoare și el vine la Chișinău, făcând unirea probabilă !

Mai mult ca atât, integrarea elitelor culturale a și avut loc prin cucerirea firească a Romăniei de către Grigore Vieru, Anastasia și... Ileana Lazariuc, Pavel Stratan, Zdub și Zdop și mulți alții. Noua elită politică de la Chișinău, precum, Vlad Filat, Alexandru Tănase, Dorin Chirtoacă, este la rândul ei, made in Romania. Elita economică râmăne partajată între cei care așteaptă cu nerăbdare creșterea valorii patrimoniului lor în urma integrarării Moldovei în Uniunea europeană și cei care tremură de frica exproprierii averilor acumulate abuziv. Relevanța acestei elite reticente devine însă tot mai mică odată cu liberalizarea pieții și sosirea în țară, din ce în ce tot mai numeroase, a companiilor multinaționale.

Integrarea societății prin libera circulație alături dei pașaportizarea românilor din Basarabia este anunțată ca o prioritate majoră pentru următoarele 6 luni !!! Dacă acest proces a fost întrerupt, trebuie să recunoaștem voluntar, de același căpitan, pentru a nu periclita șansele României aflate pe cursul NATO și UE, astăzi Traian Băsescu se anunță determinat să-și achite urgent datoria.

Integrarea infrastructurii, refacerea podurilor, reamenajarea căii ferate, conectarea sistemelor energetice va fi următorul indicator de seriozitate a unionismului! Capacitatea de a transfoma Prutul din zonă de separare în zonă de contact și, de ce nu, într-un motor al reconstrucției economice a întregii Moldove, reprezintă o provocare și, totodată, un potențial considerabil.

Ce-i cu STATUL independent?

Dacă vântul suflă astăzi în pupa unioniștilor, încotro vâslesc oare stataliștii ? Din 1989 încoace Moldova a evitat portul românesc, fiind mânată pe marea agitată de o echipă de canotori ciuliți la trilul fluerarului din rasărit. Pe tricourile vâslașilor fiind marcat STATalisti în cinstea eroului cu acelaș nume, corabia făcând multe valuri, de fapt a ... stat idependent... pe loc. Astăzi echipa s-a rărit considerabil, sleită să tot vâslească împotriva văntului geopolitic, îmbătrănită, măncată de rău de mare și dezertată de fauna ROZătoare. Cîrmaciul echipei refuză cu încăpățânare să vadă icebergul din cale, iar călăuza se ține morțiș de hărțile țesute încă de tată-su, Papură-vodă.

Fluerarul din Kremlin nu încetează să emită trilul subliminal pe care vâslașii fermecați îl urmează fidel. Acesta încearcă să lanseze și alte căntece pentru un nou public însă, spre marea sa deyamăgire, recoltează doar aplauze rare și acelea exclusiv din balcon... Melodii noi și multe se revarsă din cer spre deliciul pasagerilor moldoveni fascinați de culorile Pandorei europene...

Șalupa de salvare care a dezertat Moldova în momentul ieșirii din portul sovietic contue să consume pesmeții stocați acolo cu căteva decenii în urmă, dar toate încercările căpitanului de a intra în rada unui port fie la miazăzi sau miazănoapte au primit drept raspuns combinația din trei degete asortată cu cea din trei litere. Corabia vecină ar avea loc vacant și pentru șalupa ruginită și pentru pasagerii flămânzi, mai puțin însă pentru marinarii hapsâni și căpitanul senil.

Este oare UNIREA fesabilă ?

Discursul unionist este unul prezent însă minor în politica romăneasca, reflectând de fapt starea embrionară a filozofiei politice de la Dâmbovița. Aceasta s-a născut în epoca statelor naționale unitare unde a și rămas de frica strigoiului pe nume Iredentism. Astăzi politicienii romăni fac față unor dileme identitare, unui disonas cognitiv, pe care vor fi însă obligați să-l depășească rapid.

În primul rând este vorba de regionalism care va înlocui treptat centralismul metropolitan. România a și lansat cele nouă regiuni de dezvoltare economică, pe croiala vechilor ansambluri geo-economice cunoscute drept provincii istorice, dar rămăne încă a le umple de sens și, mai cu seamă, de resurse. Astfel, întreg ansamblul politico-economic al Republicii Moldova, căt și subansamblurile sale precum Transnistria și Găgăuzia vor putea beneficia de principiul subsidiarității în gestiunea afacerilor regionale și locale.

În al doilea rând, politica față de minorități este și ea chemată să evolueze de la conceptul de control și asimilare la cel de coexistență și cooperare. Astfel, maghiarii, romii și nemții de o parte și ucrainienii, găgăuzii și rușii de altă parte... a Prutului, trebuie să devină parte a națiunii politice romăne și a culturii polietnice europene. Recunoașterea și valorificarea patrimoniului cultural evreesc este li ea un imperativ al timpurilor și o oportunitate de dezvoltare...

În al treilea și ultimul rănd este simbolul unirii – capitala comună! Este oare clasa politică romănească pregătită să-și facă valizele și să treacă cu chirie la Iași ? Sunt oare mogulii gată să sprijine proiectul secolului – ctitorirea unei noi capitale a românilor pe Prut, sudând astfel pe veci cele două maluri ? Va deveni oare Moldova capitala României ?

Cine va finanța UNIREA ?

Un cunoscut analist romăn a estimat costurile Unirii la 30 miliarde euro, care ar reprezenta finanțarea infrastructurii fizice de baza: 2-3 mii de chilometri de asfalt, alinierea ecartamentului a circa 1000 km de cale ferată la cel european, conectartea sistemelor energetice și modernizarea apeductelor din orașele principale. Aceste investiții inițiale minime, gestionate eficient, ar permite aducerea Moldovei în 10 ani la standardele actuale ale Ungariei sau Poloniei. În plus, administrarea publică și serviciile publice precum educația, sănătatea și poliția ar costa și ele circa 3 miliarde de euro anual.

Uniunea Europeană va moderniza Moldova. Inițial fondurile unionale de pre-aderare se vor ridica ușor la 10% din budgetul Moldovei, adică 100 milioane euro anual. Ulterior acestea vor fi înlocuite cu fondurile de coeziune și atunci fluxul de capital va crește considerabil. Cu alte cuvinte în următorul deceniu Moldova va putea investi 2-3 miliarde de euro nerambursabili în drumuri, apeducte, școli și spitale. Iar din momentul semnarii acordului de asociere, fluxul de capital privat, orientat cu precadere la productie, adica locuri de munca, si consum, adica magazine, va creste treptat aducând alte 2-3 miliarde de euro și circa două-trei sute de mii de noi locuri de muncă.

Romania va finanța serviciile publice: administratia, poliția, sănătatea și învățământul. Bugetul anual al Romăniei este de 100 miliarde euro, iar Republica Moldova are circa 1.500 de localități comparativ cu cele 15.000 existente în România. Prin urmare costul administrării Moldovei poate fi estimat la maximum 10% din bugetul de stat al Romăniei, o contribuție realistă în fundația UNIRII.

Paradoxal, condițiile finanțării externe a dezvoltării Moldovei sunt astăzi mai favorabile ca niciodată. Pe deoparte există un excedent financiar în creștere pe piața internațională care scoate din pământ orașe noi, împânzește apele cu insule artificiale și pregătește călătorii comerciale în spațiu. Pe de altă parte, criza financiară globală a accentuat riscurele speculației financiare, orientând investitorii către capacități de prodicție și, în special, infrastructură suveran garantată. Nu întâmplător anume astăzi atât Rusia cât și China se înghesuie să acorde credite... Moldovei!

Este necesar de abordat responsabil și eficient și problema datoriei externe a Moldovei. Pe parcursul ultimului deceniu cel mai sărac stat din Europa a finanțat economia mondială, transformnduse în exportator net de capital. Această rușine a comunității internaționale, cu SUA în frunte, s-a produs deoarece creditele acordate în zorii independenții de Banca mondială, FMI și alți parteneri au devenit scadente iar fluxiri alternative de capital, fondurile europene bunăoară, au întârziat să vină. Între timp și cotoroanța de mama-vitregă își tot pedepsește biata copila, ba ridicând factura la gaze, be refuzând cana cu vin...

Se impune promovarea ideii unei conferință internaționale pentru anularea tuturor datoriilor Moldovei, Transnistria inclusiv, cu două argumente fundamentale. Occidentul se face responsabil pentru experimentarea unor tehnologii economice falimentare, soldate cu distrugerea industriei naționale iar Răsăritul se face dator pentru ocupația militară, exploatarea abuzivă a resurselor, în special a celor umane (deportarile, țelina, BAMul) precum și menținerea în șerbie continuă a fraților transnistreni.

Vom îndrăzni oare să spunem răspicat lumii întregi ce ne doare și ce dorim?!
Va cuteza oare Căpitanul Romăniei să-și implinească destinul basarabean!?

Dacă cele înșirate mai sus vă par ireale, vă propun să recitiți JURNALUL din 7 septembrie 2000. Acum zece ani anunțam SECOLUL SPERANȚELOR

“Ce se va întâmpla în următorul deceniu, pot să vă spun eu. Vor apare din pod (crîşa) noi Bragişi, Diakovi şi Lucinschi care vor chema, nu şi înfăptui, referendumuri pentru a-şi reîmpărţi puterea tot între ei. Moldoveni vor rămâne tot mai puţini, iar cei ce vor rămâne vor viziona tot mai rar Mesagerul, preferând, după posibilităţi, să lucreze sau să se odihnească în Turcia ori Spania. Se va ridica o nouă generaţie de după ’89, liberă de chingile epocii trecute, tînără şi revoluţionară, care va da cu petre în temnicieri, încercând să se salveze cu fuga ori, speranţa nu moare niciodată, să-i pună pe fugă pe cei din urmă. Unde mai pui că stele ţin cu cei care le urmăresc, Romănia intră în NATO, iar vămele Europene îşi fac apariţia pe Prut. Dacă nu crapă de invidie, moldovenii îşi fac cu toţii paşapoarte româneşti, iar centrele de studiere a limbii romîne sunt inundate de elevi duri (crutâe), pentru care sunt soliciaţi profesori de la Bucureşti. Să vă dea domnul sănătate!”