Instabilitatea politică din R. Moldova dă semne clare că devine tot mai periculoasă, în primul rând, pentru românii basarabeni. Aceasta este gestionată abil de către Moscova care, în jumătatea a doua a anului 2011, şi-a corectat politica internă şi externă.

În primul rând, viitorul ţar al Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, s-a angajat oficial să formeze USSR II, pentru care revine în fruntea statului, probabil, până în 2025. Pentru început, s-a mers la crearea aşa-numitei „Uniuni Euroasiatice", cu un spaţiu economic „unic", cu o uniune vamală comună. Concomitent, se prevede şi formarea spaţiului unic monetar al rublei ruseşti ca ultimă etapă instituţională economică a noii Uniuni Sovietice.

S-a dat publicităţii şi primele ţări care vor crea nucleul acestei zone monetare, precum şi ordinea aderării „benevole" ale acestora la rubla rusească: Ucraina, R. Moldova, Belarus şi Kazahstan. Programul lui Putin are nevoie de carne de tun şi braţe de muncă ieftine.

În al doilea rând, odată cu formarea instituţiilor politice şi economice ale viitoarei URSS II, s-a procedat la constituirea instituţiilor geopolitice şi militare. Despre necesitatea acestora a declarat oficial preşedintele Dmitri Medvedev imediat după revenirea de la Honolulu (SUA) unde Rusia a primit undă verde de la Barak Obama pentru a adera la Organizaţia Mondială a Comerţului (Moscova a aşteptat 18 ani).

Drept răsplată, Dmitri Medvedev, în apelul său către popor (cum procedau liderii sovietici), la 23 noiembrie 2011, a dat de înţeles că, din cauza SUA, Rusia este nevoită să se reînarmeze, de altfel, cum ar putea fi creată URSS II şi cum ar putea fi inventat un duşman al poporului rus.

Îngrijorarea fostelor republici ex-sovietice

Că Rusia se pregăteşte serios pentru formarea URSS II, care, repet, fără război e imposibil de a fi formată, demonstrează mai multe acţiuni de militarizare.

Din decembrie 2011, Federaţia Rusă formează rezerva militară de alertă (мобилизационный резерв) ce prevede instruirea rezerviştilor în centre militare speciale, cu păstrarea remunerării în mărime de 5000–14000 de ruble lunar. La începutul anului 2012, Rusia începe formarea unui nou tip (род войск) de forţe militare aero-cosmice. Din ianuarie 2012, salariile militarilor vor creşte de 2-3 ori pentru a atrage mai mulţi tineri.

Pentru a bloca accesul Turkmeniei la piaţa europeană a gazelor naturale şi la proiectul NABUCCO (prin intermediul unui gazoduct pe fundul Mării Caspice până la ţărmul azer), dar şi pentru a ameninţa Azerbaidjanul, Rusia a demarat militarizarea acestui spaţiu maritim, dezvoltând o flotă militară puternică.

Totodată, pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse, începând cu noiembrie 2011, au apărut materiale de arhivă, chipurile, fără adresă, despre unele procese politice din Ţările Baltice şi România (privind Basarabia) din ajunul ocupării acestora de către Armata Roşie (1940).

Prin urmare, Moscova se pregăteşte „teoretic şi juridic" de o nouă intervenţie. Aceste şi multe alte procese ce au loc la Moscova îngrijorează serios fostele republici sovietice, actualmente, state independente. De exemplu, Azerbaidjanul vede consolidarea independenţei şi a securităţii sale în formarea unui spaţiu confederal cu Turcia. Numai politicienii din R. Moldova – cu unele excepţii – nu înţeleg pericolul care ne paşte.

Îngrijorarea din interiorul Rusiei

Se simte o îngrijorare şi în interiorul Rusiei. Majorând cheltuielile pentru armată, vrând-nevrând, trebuie să le reduci pe cele sociale. De exemplu, pentru instruire, în 2009 şi 2011 (proiect), acestea au constituit 4,3 şi 5,1 la sută, iar pentru 2014 se prevede numai 3,4 la sută. Pentru cultură şi ocrotirea sănătăţii, în 2009 şi 2011 (proiect), au fost corespunzător 1,2-0,8 şi 3,6-4,6 la sută, iar în 2014, acestea vor fi de numai 0,6 la sută pentru cultură (reducere de două ori) şi de 3,2 la sută pentru sănătate. Se reduc şi banii pentru economia reală: ponderea acestora în cheltuielile bugetare se reduce de la 17,1 la sută, în 2009, la 11,3 la sută în 2014.

Se reduc catastrofal transferurile din sursele federale către subiecţii teritoriali (peste 90 la sută dintre aceştia nu sunt în stare să-şi asigure existenţa cu propriile venituri) de la 37,2% în 2009 până la 3,4% în 2014.

Mlaştina politică de la Chişinău

În opinia noastră, pentru a ne orienta corect şi a putea depăşi mlaştina politică de la Chişinău, trebuie să ţinem cont de politica şi geopolitica Kremlinului de a forma URSS II, dar şi cum sunt apreciate partidele politice moldoveneşti la Moscova şi la Bruxelles. Să începem cu pericolul nostru de moarte, cu Moscova. Aceasta îi consideră în continuare ca ai săi pe comuniştii lui V. Voronin, deşi îşi dau seama că PCRM e cam îmbătrânit şi e în cădere. De aceea, l-au creat pe Igor Dodon, solicită unificarea organizaţiilor ruseşti din R. Moldova, contează mult pe centrul diversionist „Priznanie".

Cât priveşte partidele Alianţei, aprecierile sunt, după cum urmează: PL, în frunte cu Mihai Ghimpu, este numit partid de extrema dreaptă ce urmăreşte reunirea Basarabiei cu România. De aceea, Moscova urmăreşte slăbirea acestui partid şi îi contrapune moldovenismul primitiv. PDL este apreciat ca partid în creştere, iar liderul Vlad Filat – drept cel mai înzestrat şi puternic politician din R. Moldova ultimilor 20 de ani.

Concluzia generală a ruşilor: e un partid al unui lider puternic, dar care îndepărtează Moldova de Rusia şi o duce în UE. Pentru Vlad Filat, Rusia preferă o politică fină pentru a-l îndepărta din politica activă şi chiar să-l desfiinţeze ca politician. Prin urmare, PL şi PDL nu pot fi convertite la interesele Moscovei, de aceea se solicită limitarea şi marginalizarea acestora.

În opinia celor de la Bruxelles, aceste partide sunt orientate spre UE, deşi PDL mai are un atu – e mai profesionist şi are un lider puternic, în care Occidentul crede. Cât priveşte PD şi liderul oficial al acestui partid, Marian Lupu, atât Moscova, cât şi Bruxelles-ul văd un dualism în componenţa partidului şi o lipsă de încredere fermă în liderul acestuia. Experţii şi jurnaliştii moscoviţi susţin că o parte din PD preferă Moscova (aproximativ 25-30 la sută), iar o altă parte mai numeroasă – preferă UE.

Neomogenitatea PD-ului influenţează şi comportamentul liderului Marian Lupu care, nu excludem, ar putea fi uneori chiar dezinformat. Despre dualismul şi neomogenitatea acestui partid se ştie şi la Bruxelles. În realizarea intereselor sale geopolitice, Moscova utilizează la maximum şi jocul liderilor Alianţei în alegerea preşedintelui.

Unica şansă este alegerea unui preşedinte de compromis. Vor fructifica această şansă Dodon, Voronin şi cei 20-25 la sută din PD? Se vor mai îngâmfa cei trei din Alianţă să pună contractul dintre ei mai presus de pericolul ce ne paşte? Timpul apropiat ne va arăta, în caz contrar, aceştia vor demonstra – unii conştient, alţii inconştient (din cauza miopiei lor politice) – dacă sunt înhămaţi de Putin să participe la formarea URSS II.

Conform datelor publicate în 2011 de către ROSSTAT, în ceea ce priveşte nivelul de trai, într-o situaţie extrem de grea se află 13,4 la sută din populaţia ţării, în situaţie grea se află 27,8 la sută şi în sărăcie – 38,8 la sută. Deci, 70 la sută din populaţia Rusiei se află în sărăcie avansată, şi aceasta are loc la începutul demarării reînarmării şi expansiunii.

Conform datelor oficiale, ponderea cheltuielilor pentru armată şi securitate cresc de la 22,6%, în 2009, la 27,4% (proiect) în 2011, până la 40,1% în 2014. Sporesc şi cheltuielile militare prevăzute în buget în formă de „articole secrete" de la 10%, în 2010, la 22,3% în 2014 (mai mult de două ori).