În Republica Moldova, apele ieşite din albii au lăsat multă lume pe drumuri. Imaginile cu sate potopite de ape şi cu oameni frânţi de durere trezesc compasiunea tuturor. Multă lume s-a grăbit să vină în ajutorul sinistraţilor cu ce pot:  bani, haine, materiale. Furia apelor dezlănţuite a stârnit însă nu numai sentimente de unitate şi solidaritate cetăţenească. Ea a pus în mişcare înainte de termen turbinele zgomotoase ale maşinăriei electorale care numai de unitate naţională nu poate fi bănuită. Partidele Alianţei, şi în primul rând şefii acestora, aflaţi în poziţiile-cheie ale statului, nu au ezitat să îşi etaleze capacităţile de reacţie şi ataşamentul lor exclusiv la durerea poporului.

Am văzut aceste manifestări întrun registru foarte larg de gesturi şi acţiuni, de la patetic până la ridicol. În fond nu e nimic rău în aceasta, fiindcă bătălia pentru o imagine mai bună se transformă până la urmă întro competiţie: cine pe cine va întrece în facerea de bine. Iar facerea de bine nu e lucru rău, chiar dacă pe alocuri forma vădit electorală a ajutorului acordat arată destul de urât.  Până la urmă darea de seamă pentru gestionarea dezastrului va reveni nu partidelor, ci în întregime guvernării politice de moment, adică Alianţei pentru Integrarea Europeană. Dacă acest lucru nu l-au înţeles încă cei patru lideri ai Alianţei, este greşeala lor. Dacă l-au înţeles şi o fac pe niznaiul este marea greşeală a lor. Dacă vor să se convingă de aceasta o pot face analizând cu multă luare aminte reacţiile mai întâi ale Occidentului şi apoi ale Rusiei la ceea ce se întâmplă şi, mai ales, la ceea ce urmează să se întâmple în Republica Moldova în următoarele luni ale acestui an.

Occidentul încearcă prin toate câte le are la dispoziţie: şi logistic, şi financiar, şi politic, să susţină Alianţa, dându-i de înţeles că sprijinul substanţial şi fundamental va veni dacă această guvernare, întro formă mai consolidată poate, vă rămâne la putere în Republica Moldova şi după alegerile generale anticipate, preconizate pentru luna noiembrie a acestui an. În partea opusă, Rusia, urmăreşte cu totul alt obiectiv: înlocuirea Alianţei pentru Intergrare Europeană cu o forţă politică obedientă intereselor Kremlinului. Aşa cum s-a întâmplat în Ucraina, cel puţin. Nu întâmplător, ministrul rus de externe Sergei Lavrov, declară deunăzi că Moscova nu ştie cine conduce astăzi Republica Moldova, ceea ce egalează cu nerecunoaşterea făţişă a actualei guvernări de la Chişinău.

Asta înseamnă că Moscova, nemulţumită de actuala guvernare de la Chişinău va participa masiv, aşa cum a făcut-o de fiecare dată, cu propriile forţe la alegerile din Republica Moldova. Ea va încerca să obţină revanşa după eşecul lamentabil din 2009 al comuniştilor pe care i-a spijinit deschis. Moscova va miza pe mai multe partide din Republica Moldova, dar cel mai tare va susţine un partid cu mai multe şanse. Acesta este Partidul Democrat, unul dintre componentele actualei formule de guvernare. Să nu iutăm că acest partid este unicul care a fost „acceptat", vorba vine, să aibă relaţii foarte apropiate cu partidul de guvernământ „Edinnaia Rossia" şi că, în lipsa altor explicaţii, trebuie să considerăm că finanţarea acestui partid în campania din 2009 a parvenit anume de acolo. Partidul Democrat vine ca mănuşa pe interesele Rusiei şi pentru faptul că în fruntea lui se află Marian Lupu, un adept al moldovenismului separatist, antiromânesc ca esenţă şi în acelaşi timp un pretendent serios la fotoliul de şef al statului în cazul în care moldovenii voteză la Referendum alegerea prin vot direct a Preşedintelui Republicii.

În această situaţie, varianta ucraineană este perfect aplicabilă şi pentru Republica Moldova. Or, deşi are un  trecut diferit de cel de hoţ de buzunare al lui Ianukovici, Marian Lupu, cel şcolit şi cunoscător de limbi, a demonstrat până acum un comportament şi un discurs aproape identic cu cel al înfăptuitorului intereselor ruseşti în Ucraina. Trebuie să ne temem, că de dragul unei funcţii, a celei de şef de stat pe care o visează şi cu ochii deschişi, Marian Lupu poate ceda orice, inclusiv interesul nostru naţional. Experienţa din ultimii aproape douăzeci de ani trebuie să ne facă să fim vigilenţi în privinţa politicienilor care vor să ne conducă cu orice preţ. Chiar şi cu preţul libertăţii noastre. Spunem asta nu fără anumite motive. Observăm cu multă îngrijorare o mobilizare fără precedent a unui impresionant număr de forţe mediatice, grupate în jurul Partidului Democrat al lui Marian Lupu. Oameni de afaceri care au adunat în ultimii zece ani un capital grandios prin metode dibioase şi-au găsit adăpostul sub umbrela acestui partid şi acaparează în aceste zile cu hapca posturi de televiziune şi de radio cu o poftă nebunească.

Astăzi se vede cu ochiul liber, că unul dintre posturile de televiziune noi, apărute pe piaţa noastră mediatică şi care a insistat se se scrie în titlu cu „k", a fost pregătit să atace la momentul cuvenit Alianţa pentru Integrare Europeană, ori oricare altă alianţă pro-europeană. Şi acum o atacă vehement, chiar dacă o face prosteşte. Numai că toate aceste cheltuieli şi eforturi sunt zădarnice. Republica Moldova nu mai poate fi întoarsă de pe drumul ei european: nici cu ajutorul politicienilor făţarnici şi trădători ai interesului naţional şi nici cu ajutorul televiziunilor noi, dar strălucitor de proaste. Trebuie să credem, că în pofida acestor scenarii şi uneltiri, de data aceasta Republica Moldova va şti să îşi aleagă viitorul pe care îl merită, unul alături de întreaga naţiune românească şi în spaţiul european bun de o viaţă trăită cu mai multă demnitate.