Fostul Ministru al finanțelor, Veaceslav Nerguță s-a expus pe blogul său referitor la decizia de naționalizare a Băncii de Economii, anunțată de Coaliția de guvernare.

Decizie politică pripită.
Nimic nou. Au mai fost şi pe vremurile bolşevicilor şi pe vremea comuniştilor de după 2001.

CEDO unora chiar le-a dat câştig, dispunând întoarcerea proprietăţilor naţionalizate de Stat. Şi cu recompense. Statul fiind reprezentat de regim.
Naţionalizarea datoriilor e ceva mai nou. Costă mult contribuabilii ulterior. Iar dacă se ajunge la CEDO - ar putea fi şi mai greu. Consilieri cu experienţă se vor găsi uşor.
Există 3 căi de naţionalizare:

1. Statul ia proprietatea altuia şi nu plăteşte nimic. În justiţie nimeni nu poate să-şi găsească dreptate pentru că justiţie nu-i.
2. Statul roagă frumos toţi ceilalţi proprietari să cedeze acţiunile benevol şi aceștia o fac cu mare plăcere pentru a scăpa de datorii.
3. Statul cumpără acţiunile celorlalţi. Dă banii plătiţi de contribuabili pentru a procura o gaură.

Cine are de câştigat? Statul sau ceilalţi care rămân fără acţiuni? Cred că în toate variantele descrise Statul este perdantul. Mai bine zis, contribuabilul, care nu are nici o vină pentru deciziile politice. Cele de azi, de naţionalizare. Şi pentru cele din 2013. Pentru că trebuie să se recunoască politic - a fost decizie politică în 2013 de devalizare a Statului de pachetul majoritar de 56,1% în august 2013. Şi trebuie asumate consecinţele acelei decizii politice „materializate” în 2014. Recunoaşteţi propria decizie politică de atunci! Şi nu chinuiţi procurorii (2015) şi vice-miniştrii (2013) incluşi în comisii de formă.

De ce o „decizie politică pripită” acum?
Clar este că această decizie, de naţionalizare, nu are nimic cu grija pentru deponenţi sau grija pentru BEM. S-a pompat finanţare excepţională în BEM de la BNM mai mult decât volumul depunerilor deja. Decizia de azi este, de fapt, un semnal clar:

Guvernul nu are mandat şi spaţiu să negocieze cu FMI reluarea colaborării, dacă sectorul bancar este o condiţie. Este o decizie pripită pentru că nu are la bază unele evaluări şi expertiză din partea BNM sau experţilor FMI. Naţionalizarea decisă azi este contrară tuturor obiectivelor şi strategiilor oficiale existente în Republica Moldova. Decizia de azi este una politică şi consecinţele care vor urma trebuie asumate de către alianţă. Şi de această dată.

Alianţa putea să aştepte rezultatele negocierilor şi evaluărilor (din 15 iunie este preconizată o misiune a FMI - va veni oare?), dar a făcut exact invers.

Şi încă o întrebare - cât are azi Statul în BEM: 56,1% sau 33%+1 (CSJ ştie de ce)? Cât trebuie să „naţionalizeze” Statul: 43,9% sau 67%?

Ştie cineva preţul „naţionalizării”? Cel valoric. Dar şi cel politic…

Decizia de azi e mai mult decât BEM, depuneri sau Stat. Este despre viitor.