Odată cu alegerea preşedintelui s-a încheiat criza politică din RM. Sau ar putea să se încheie. Nu mai există nicio piedică formală în calea noii guvernări, „sabia” alegerilor anticipate nu-i mai atârnă deasupra capului, a dispărut principalul motiv de discordie, de rivalitate şi conflict între liderii AIE, s-a destrămat alianţa neformală PD-PL împotriva PLDM, aşa că nimic nu ar mai trebui să pericliteze stabilitatea politică şi efectuarea reformelor. 

Nu ne aşteptăm, fireşte, la relaţii idilice, armonioase, fără sincope şi divergenţe, dar un minim efort, o minimă decenţă, o cooperare sinceră, reală suntem în drept să le cerem lui Filat, Lupu şi Ghimpu. Ei ne datorează aceasta pentru cei 2,5 ani de meschinării, de marasm şi incertitudine. Din păcate, parafrazând un banc mai vechi, există pericolul ca lupta pentru relaţii „corecte”, „echitabile” să fie atât de aprigă, încât din edificiul AIE să nu mai rămână piatră de piatră... 

Primii nori

Abia au fost numărate cele 62 de voturi acordate lui Nicolae Timofti, că au şi apărut primii nori pe cerul înseninat al Alianţei: Mihai Ghimpu şi-a reluat lamentaţiile mai vechi că nu a primit ceea ce i se cuvinte conform acordului de constituire a AIE şi că nu dispune de suficiente pârghii pentru a se considera participant la guvernare: „PL-ul a cedat funcţia de spicher după alegerea preşedintelui, fiindcă în Acord nu e scris că funcţia revine PL-ului numai în cazul în care domnul Lupu e preşedinte. Şi acum noi am pus problema. Da, nu am ce ascunde, am dori conducerea Procuraturii Generale… Nu se poate ca în Alianţă să aibă funcţii unii, dar răspunderea să fie egală pentru toţi", a declarat Ghimpu pentru Radio Europa Liberă.

Renunţăm la depolitizare?

În afară de faptul că PL renunţase la funcţia de spicher fără condiţii, el mai semnase, împreună cu ceilalţi lideri ai AIE, un acord suplimentar, înainte de alegerea preşedintelui la 16 decembrie 2011, prin care se angaja să depolitizeze Procuratura, SIS, Centrul Anticorupţie... Numirea sa în funcţia de procuror general ar fi în detrimentul procuraturii, conferind acestei structuri un şi mai pronunţat caracter politic. Spre deosebire de un Urechean ş.a., Ghimpu poate fi perceput cu greu în afara politicului, el nu s-a afirmat ca avocat sau jurist, spre deosebire, de exemplu, de Alexandru Tănase sau Vitalie Nagacevschi.

Piatra din sân

Şi Lupu scoate o piatră din sân, afirmând că Filat nu l-a dorit în funcţia de preşedinte. Lucrul acesta „l-a văzut întreaga societate”, a spus el pentru Euro TV. Ceea ce a văzut societatea e că deputaţii liberal-democraţi l-au votat, totuşi, pe liderul PD la alegerile prezidenţiale din 16 decembrie 2011 şi că dl Lupu a insistat prea mult asupra candidaturii sale, în pofida lipsei evidente de şanse, lăsându-se influenţat de Ghimpu, care era obsedat de nefericita idee a referendumului.

Refrenul că, dacă ar fi dorit Filat, s-ar fi găsit voturile necesare din partea comuniştilor pentru alegerea lui Lupu, e prea plictisitor. Dacă erau doritori comunişti de a-l vota pe Lupu, de cu nu l-au votat? Fiindcă le-a spus Filat să nu voteze? De ce, în afară de grupul Dodon, nu l-au votat pe Timofti, la urma urmei? Impresia că dl Lupu nu a coborât încă definitiv cu picioarele pe pământ este confirmată şi de aşteptările sale în privinţa unei migrări masive a deputaţilor PCRM către Alianţă, aşa încât majoritatea parlamentară să aibă peste 71 de mandate. O asemenea migraţie e posibilă numai dacă Voronin se încăpăţânează şi refuză să revină în parlament, ţinându-şi deputaţii în stradă. După ce legitimitatea lui Nicolae Timofti este recunoscută de Curtea Constituţională, de Europa şi SUA, de Patriarhul Rusiei, împotrivirea liderului PCRM ar fi un semn de sminteală şi el ar trebui internat la casa de nebuni, dându-le deputaţilor PCRM mână liberă.

Răbdarea lui Filat

Câştigul politic al lui Filat constă în faptul că el s-a manifestat mai realist decât ceilalţi lideri ai AIE. Nu contează dacă a ars sau nu de dorinţa de a-l vedea preşedinte pe Lupu, contează că a respectat regulile jocului. Nu avem nimic a-i reproşa în privinţa alegerii preşedintelui. Iar în ultima jumătate de an, putem spune că a avut un comportament aproape exemplar în mai multe privinţe, el renunţând la iniţiative şi acţiuni necoordonate cu partenerii, devenind mai conciliant şi mai înţelegător faţă de poziţia lor. Deşi Lupu şi, mai cu seamă Ghimpu, nu i-au iertat gesturile precedente, unele chiar arogante, el nu a ripostat, nu a răspuns la înţepături şi pălmuiri publice, aşa încât se poate spune că în ultima jumătate de an pacea în cadrul AIE s-a ţinut pe răbdarea lui Filat.

Limitele bunului-simţ

Să sperăm că el nu va ceda în continuare emoţiilor şi resentimentelor. Declaraţia sa de după alegerea lui Timofti referitor la imposibilitatea „reformatării” Alianţei şi constituirii unei alte majorităţi parlamentare este un semnal bun în acest sens. Se pare că el a înţeles că poziţia sa de premier este atât de avantajoasă, încât nici Lupu, nici, cu atât mai mult, Ghimpu nu îl pot „eclipsa”, aşa că nu are de ce să-şi facă loc cu coatele în faţa mulţimii şi a camerelor de luat vederi. Şi la propriu, şi la figurat. De aceea, reuşita AIE e legată mai mult de el. De faptul că demiterile şi depolitizările pe care le-a anunţat le va efectua împreună cu partenerii de Alianţă, transparent, ca presa, societatea civilă să poată interveni când cineva dintre liderii AIE încalcă limitele bunului-simţ. 

O linie

Ar fi bine ca Filat, Lupu şi Ghimpu să tragă o linie după doi ani şi jumătate de lupte intestine, scutindu-l pe noul preşedinte de o grijă în plus.