Amintim că în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, adică acum 61 de ani, comuniştii au pornit al treilea val de deportări. În februarie 1949, avusese loc congresul al II-lea al Partidului Comunist din Moldova, care a luat decizia de a colectiviza agricultura (operaţiune denumită conspirativ "IUG"/Sud). Puţin mai târziu, reprezentantul PC în Moldova a emis hotărârea specială nr. 509 “Cu privire la deportarea din RSSM a familiilor de chiaburi, foşti moşieri şi de mari comercianţi”. Decizia prevedea "deportarea în Kazahstan, Asia Centrală şi Siberia a 11.280 de familii cu 40.850 de oameni", era însoţită de un act adiţional în care se specifica decizia Guvernului Sovietic ca "deportarea categoriilor menţionate să se facă pe vecie", operaţiunea să înceapă pe 6 iulie 1949, ora 02,00, şi să se încheie pe 7 iulie 1949, ora 20:00.

In fapt, au fost deportate 11.293 de familii - 35.796 persoane, din care 9864 bărbaţi, 14.033 femei şi 11.889 copii. 7620 de familii au fost considerate "chiaburi", iar celelalte acuzate de "colaborare cu fasciştii", de "apartenenţă la partidele burgheze româneşti sau la secte religioase ilegale".

De notat că acestor "deportaţi pe vecie" li s-au confiscat averile şi li s-a interzis să-şi ia cu ei bunuri materiale.

Documente de arhiva indică participarea la desfăşurarea acestei operaţiuni a 4.496 de "lucrători operativi" ai Ministerului Securităţii de Stat al URSS, inclusiv aduşi din alte republici, 13.774 ofiţeri şi soldaţi şi a 4.705 activişti de partid din Moldova.

Au fost mobilizate 4069 autovehicule pentru asigurarea transportului intern a celor ce au fost ridicaţi şi au fost pregătite 30 de eşaloane, respectiv, 1573 de vagoane de vite în care românii basarabeni deportaţi au fost transportaţi în Siberia (Ţinutul Altai, regiunile Kurgan, Tiumeni şi Tomsk) şi RSS Kazahă (regiunile Aktubinsk, Kazahstanul de Sud şi Jambul).

Dacă la 1 februarie 1949 erau colectivizate numai 22% din gospodăriile ţărăneşti, în luna decembrie 1949 – 82,3%. De frica deportărilor, ţăranii au fost nevoiţi să intre în colhozuri, în numai cinci-şase luni fiind formate 1.743 colhozuri, care întruneau 306.400 gospodării ţărăneşti.

Potrivit istoricilor, au fost deportaţi cei mai buni gospodari, în sate rămânând oamenii săraci, mai puţin harnici, dar devotaţi până în măduva oaselor regimului comunist. Valul deportării din 1949 a fost, fără îndoială, o crimă comisă de regimul leninisto-stalinist faţă de umanitate. Dacă “troica” te declara chiabur, atunci nu mai aveai căi de scăpare. Erai categorisit duşman al poporului şi trimis la munci grele în Siberia sau Kazahstanul de nord.