Înainte de şedinţa comună a guvernelor de la Chişinău şi Bucureşti a făcut senzaţie ştirea descoperirii unei reţele de corupţie care intermedia redobândirea mai rapidă a cetăţeniei române.

Imediat au început atacurile - însă nu împotriva corupţiei (cum ar fi fost de aşteptat!), ci împotriva ideii de redobândire a cetăţeniei române.

Pe de-o parte, au apărut comentarii de genul „ce să-i faci? aşa sunt toţi basarabenii, corupţi şi rakeţi, îşi iau cetăţenia română ca să meargă la muncă în Europa”. Fals: prostia şi nemernicia sunt egal răspândite printre popoarele lumii. Din punct de vedere statistic, criminalitatea are procente mai mult sau mai puţin apropiate în toate ţările lumii. Românii din Basarabia nu sunt mai răi decât românii din România sau decât germanii din Germania. Mersul la muncă în Europa nu reprezintă nicio infracţiune şi nu oamenii sunt de vină că în R. Moldova situaţia economică este dezastruoasă.

Altă linie de atac susţine că „România comercializează cetăţenia română”. Fals: România ca ţară sau Guvernul României nu comercializează cetăţenia - comercianţii sunt funcţionarii corupţi şi intermediarii. De asemenea trebuie luate în considerare legile pieţei: acolo unde există cerere, cu siguranţă va apărea şi oferta. Mituitul şi mituitorul nu pot exista separat, ei se creează reciproc. Românii din Basarabia care se grăbesc spre cetăţenia română o fac în mare parte din considerente economice - şi încă o dată trebuie subliniat faptul că nu cetăţenii sunt responsabili de situaţia economică generală. Grăbiţi să scape de sărăcie, oamenii se arată gata să plătească pentru a obţine cât mai repede cetăţenia română şi bineînţeles că se găsesc foarte repede intermediarii şi funcţionarii dispuşi să accepte mita. Toţi cei prinşi în acest circuit al corupţiei sunt la fel de vinovaţi.

Dacă privim lucrurile din această perspectivă, spargerea acestei reţele de corupţie nu mai pare ceva extrem de spectaculos. Este un eveniment normal în care instituţiile statului îşi fac datoria. Cazuri de corupţie există în toate ţările din lume - problema este dacă guvernele protejează corupţia sau o combat. Eliminarea corupţiei este imposibilă, la fel cum este eradicarea criminalităţii. Nici Uniunea Sovietică nu a reuşit să elimine criminalitatea, în ciuda declamaţiilor propagandistice.

Au apărut şi altfel de comentarii: ruşii se înghesuie să ia cetăţenia română! Foarte bine fac etnicii ruşi sau ucraineni care îşi iau cetăţenia română. Dacă au avut strămoşi născuţi şi crescuţi în România Mare, sunt la fel de îndrituiţi ca şi etnicii români să ceară şi să obţină cetăţenia română. Nu etnicii ruşi luaţi individual au comis crimele împotriva românilor din Basarabia - aici responsabilitatea o poartă pe rând regimurile şi ideologiile ţariste şi sovietice împreună cu propagatorii lor, indiferent de etnie.

Descoperirea şi anihilarea unei reţele de corupţie din domeniul redobândirii cetăţeniei române nu trebuie să constituie un motiv pentru a bloca acest proces. Redobândirea cetăţeniei române reprezintă un minim act de reparaţie a unei greşeli istorice. În 1940, România nu a fost capabilă să îşi protejeze cetăţenii de la est de Prut. Dincolo de orice explicaţii şi motive, România este datoare să lase o uşă deschisă pentru anularea acestui dezastru.