Lovitura de stat prin care Lenin a luat puterea şi a declanşat procesul de înfiinţare a URSS nu mai e de multă vreme aniversată aşa cum se obişnuia.

Nici nu mai poate fi aniversată cu surle şi tobe, câtă vreme adevărul a început să iasă la iveală. Tot ce este legat de revoluţia bolşevică din 1917 e înconjurat de o imensă minciună. Obsesia bolşevicilor faţă de istorie face ca această minciună să fie extrem de dificil de destrămat. Ce este cu adevărat dureros e că în continuare există păreri de genul „Lenin a avut intenţii bune”, „Troţki rămâne un exemplu pentru ziua de azi…”. Se încearcă aruncarea întregii responsabilităţi pentru crimele comunismului în spatele lui Stalin.

Într-adevăr, Stalin a fost un bandit, care a urcat de la jafurile la drumul mare până la jafuri la scară planetară. Dar nici Lenin şi Troţki nu sunt îngeri, sunt şi ei la fel de criminali ca şi Stalin. Singura deosebire dintre ei este că Stalin a avut mai mult timp la dispoziţie să îşi pună planurile în aplicare. Regimul sovietic a fost clădit pe sânge şi minciună. Minciuna (fie şi neintenţionată) este vizibilă încă de la denumirea Revoluţiei din noiembrie, care a avut loc în octombrie. Bolşevicii au fost obsedaţi permanent de istorie - obişnuiau să spună că ei „fac” istoria. Dar „facerea” istoriei bolşevice se producea prin crimă şi prin „fabricarea” documentelor şi reinterpretarea evenimentelor.

Zeci de ani de propagandă au creat impresia că revoluţia condusă de Lenin pe 7 noiembrie 1917 a fost constituită din lupte sângeroase în Sankt Petersburg. „Asaltul Palatului de iarnă” a constituit momentul central al evenimentelor, iar bolşevicii au ştiut cum să creeze legende în jurul acestui eveniment. De fapt, nu a fost nicio revoluţie, ci o lovitură de stat: gărzile paramilitare roşii au ocupat sistemele de comunicaţie din Sankt Petersburg şi mai apoi sediul guvernului provizoriu. Atacurile au fost date noaptea, de echipe formate din luptători şi tehnicieni capabili să preia controlul asupra telegrafului şi căilor ferate. Ocuparea Palatului de iarnă a fost realizată fără nicio luptă, iar ultimii membri ai guvernului lui Kerensky au fost reţinuţi de bolşevici analfabeţi care i-au pus să îşi scrie singuri mandatele de arestare.

Cât de bine intenţionaţi au fost Lenin şi Troţki se poate vedea din zdrobirea răscoalei ţărăneşti din Tambov. Cele două mari figuri ale stângiştilor contemporani au trimis Armata Roşie împotriva ţăranilor cu ordinul de a folosi gaze toxice. Germanii au folosit gazele toxice împotriva inamicilor din Primul Război Mondial (care au răspuns cu aceeaşi monedă), Lenin şi Troţki şi-au gazat propriii cetăţeni. CEKA, precursoarea NKVD şi KGB, a fost creată la câteva zile după revoluţia din 7 noiembrie, fiind „instituţia-model”: avea dreptul să reţină, ancheteze, judece, condamne şi execute orice duşman al regimului. Deşi bolşevicii au făcut tot posibilul să îşi acopere urmele crimelor şi minciunilor, totuşi putem şti măcar parţial ce s-a întâmplat cu adevărat. Lenin nu a fost un revoluţionar bine intenţionat - a fost un criminal de teapa lui Stalin. Nici Troţki nu a fost un idealist, şi el la fel de răspunzător pentru crime. Doar că cei doi au ucis mai puţin decât Stalin şi acesta ar fi singurul motiv pentru care se mai găsesc admiratori ai lor în ziua de azi.