Una dintre cele mai importante sărbători din perioada sovietică era Ziua Victoriei împotriva nazismului, când toţi oamenii trebuiau să iasă organizat la demonstraţie.

În Uniunea Sovietică ziua Victoriei se sărbătorea pe 9 mai, iar în Europa - pe 8 mai. Aceasta pentru că actul de capitulare al Germaniei fusese semnat la Berlin la ora 22.43 pe 8 mai 1945, în timp ce la Moscova era deja 9 mai, ora 00.43. Radioul sovietic a anunţat că Ziua Victoriei va fi sărbătorită anume în ziua de 9 mai, care era declarată zi de odihnă. Prima paradă militară consacrată victoriei asupra nazismului a avut loc la Moscova pe 24 iunie 1945.

În 1947 însă, ziua de 9 mai a fost declarată zi de lucru, aşa încât au fost anulate parada militară şi alte manifestări pompoase. Erau adresate doar mesaje de felicitare soldaţilor participanţi la război. Abia din 1965, ziua de 9 mai redevine zi de odihnă în care se organizau demonstraţii grandioase. Parade militare au avut loc la Moscova şi în capitalele republicilor unionale o dată la zece ani - în 1965, 1975, 1985, şi ultima dată - în 1990.

De ce a anulat Stalin parda de 9 ani?

Există două versiuni în ceea ce priveşte motivele anulării de către Stalin a zilei de 9 mai ca zi de odihnă. Cea oficială stipula că poporul sovietic era prea traumatizat de cele întâmplate pe timpul războiului şi serbarea prea pompoasă ar fi răscolit prea mult amintirile participanţilor la conflictul care abia se încheiase. Versiunea neoficială, mai convingătoare, era că Stalin a operat astfel o degradare a statutului a veteranilor războiului în care s-a dezamăgit pentru că aceştia revendicau privilegii şi schimbări în politica internă sovietică, în special anularea colhozurilor. Veteranii de război au devenit o categorie indezirabilă şi pentru că îşi pierduse încrederea în superioritatea orânduirii comuniste asupra celei capitaliste.

Cetăţeni străini, potenţiali diversionişti

În arhiva fostului KGB de la Chişinău există un document datat cu 16 aprilie 1975, care se referă la măsurile ce trebuiau adoptate în vederea asigurării securităţii pe 9 mai, când se împlineau 30 de ani de la încheierea războiului. Semnat de preşedintele KGB al RSS Moldovenească, Piotr Civertko, documentul făcea trimitere la o decizie a KGB-ului de la Moscova din 7 aprilie 1975, cu indicaţii de ordin general. Astfel, se stipula că în ajunul „victoriei împotriva cotropitorilor germano-fascişti" se aşteaptă activizarea elementelor antisovietice.

În legătura cu aceasta, se impuneau o serie de măsuri în vederea contracarării „acţiunilor subversive ale serviciilor de spionaj străine şi a centrelor ideologice ale inamicului". O atenţie deosebită trebuia acordată cetăţenilor străini care veneau în RSSM ca turişti, pe linia schimburilor din domeniul ştiinţific şi tehnic, precum şi a vizitelor cu caracter personal.

Un pericol potenţial pentru organele de securitate sovietică îl prezentau şi cetăţenii României (numită în document „obiectul 24"). În acest sens, secţiilor raionale ale KGB din Ungheni şi Kotovsk (actualmente Hânceşti), două raioane de graniţă cu România pe unde se efectua de fapt legătura cu lumea exterioară (prin Ungheni trecea trenul Drujba şi prin Albiţa - transportul rutier) li se ordona să manifeste o vigilenţă sporită în identificarea unor cetăţeni străini care ar reprezenta un pericol potenţial în zilele de sărbătoare. Se făcea referire la posibile încercări de a trece hotarul a unor „elemente naţionaliste şi antisovietice", care ar fi putut să aducă în RSS Moldovenească literatură cu caracter antisovietic şi alte materiale ideologic periculoase.

Elemente subversive în vizorul KGB

Pe lângă pericolul perceput de KGB că ar veni din partea cetăţenilor străini, erau trecute în revistă şi anumite categorii de persoane din RSSM. Se considera că în ajunul zilei de 9 mai se vor activiza autorii unor mesaje antisovietice şi, în acest sens, se atrage atenţia secţiilor raionale ale KGB din Căuşeni, Vulcăneşti, Edineţ, Kotovsk, Leova, Bender şi Nisporeni. Din aceste raioane proveneau autori anonimi care proferau ameninţări numite de regim „teroriste, naţionaliste şi antisovietice". Erau în vizor şi persoane suspectate de „trădare de patrie sub forma evadării peste hotare".

La acest capitol erau vizate raioanele Dubăsari, Vulcăneşti, Cahul, Ungheni, precum şi oraşele Bălţi şi Tiraspol. Din punct de vedere al mesajului purtat de aceştia, poliţia politică sovietică de la Chişinău distingea - în ordinea menţionată în document - „persoane cu dispoziţii naţionaliste", sionişti, „elemente extremiste din rândurile evreilor şi nemţilor", precum şi autorităţi din rândurile Bisericii şi al confesiunilor neoprotestante.

Nu în ultimul rând, era vorba de persoane care au fost condamnate anterior pentru acţiuni antisovietice şi care au păstrat aceleaşi atitudini „duşmănoase". Organele KGB-ului au primit indicaţii să nu permită intrarea persoanelor suspecte din categoriile menţionate în Chişinău, precum şi plecarea lor la Moscova, Leningrad sau capitalele republicilor unionale.

De ce erau nemulţumiţi inamicii puterii sovietice?

La mijlocul anilor 1970, pe teritoriul RSSM existau anumite categorii sociale care nu erau de acord cu politica Partidului Comunist. Motivele contestării regimului erau variate: moldovenii / etnici români nu erau de acord cu statutul lor social şi politic, erau împotriva rusificării şi falsificării istoriei naţionale; evreii şi nemţii, care au mai rămas, criticau regimul comunist mai ales pentru faptul că nu li se permitea să plece în patriile lor istorice; oamenii Bisericii şi neoprotestanţii criticau regimul deoarece erau discriminaţi, urmăriţi şi persecutaţi. Aceste elemente prezentau un pericol sporit pentru regimul sovietic mai ales în ajunul şi în timpul sărbători de 9 mai. Regimul nu vroia să le permită acestora accesul în spaţiul public unde se plănuiau demonstraţii sau parade militare, dorind să proiecteze astfel ideea că toţi sunt de acord cu politica lor.