O manifestare de amploare în istoria neamului românesc

Acum douăzeci de ani, în martie 1992, treizeci de tineri porniți din Chișinău se deplasau pe jos prin Iași spre București, purtând pe umeri o cruce-simbol al Golgotei, de aceea manifestarea s-a intitulat „Drumul Crucii”. Pe aceeaşi distanţă Chișinău-Iași-București, s-a desfășurat în paralel „Autoraliul Unirii”, format din zece echipaje auto.

Ambele grupuri au ajuns în capitala României la 27 martie, de ziua Unirii Basarabiei cu România. Crucea fiind instalată în Piața Universităţii, în prezența zecilor de mii de bucureșteni. Tot în acel 27 martie, în Piaţa Unirii din Iaşi, s-a încheiat maratonul sportiv la care au participat nouă alergători pe distanţe lungi.

Aceste trei acţiuni ce au purtat genericul „Marşul Unirii” au fost organizate și finanţate de Direcţia Tineret şi Sport (DTS) a Primăriei Chişinău (pe atunci era primar Nicolae Costin), încununând o manifestare de amploare în istoria neamului românesc.

Un parcurs pentru unitatea românească

Primii au pornit la drum tinerii din grupul pedestru „Drumul Crucii” care și-au luat startul în dimineața zilei de 9 martie 1992, de lângă monumentul Ștefan Cel Mare din Chișinău, binecuvântaţi de părintele Vasile Petrache. În același loc a fost sfințită și Crucea de lemn confecționată de curând și ridicată pe umerii băieților. Grupul era format din studenți de la universitățile din Chișinău, printre ei și câțiva sportivi profesioniști. În fruntea lor s-a situat Veaceslav Ceremuș, liderul Organizației Tineretului Creștin-Democrat din Basarabia.

Toți participanții la Marșul Unirii au fost obligați să susțină testul de sănătate, pornind la drum numai după semnătura medicilor. De a lungul traseelor li s-a pus la dispoziție câte un autocar pentru clipe de odihnă și în care se afla personalul de deservire: medici, bucătari, reprezentanți ai presei, câțiva responsabili din partea DTS și, evident, șoferii. În față și la coada coloanelor se posta câte o mașină a poliției rutiere.

Până în seară, tinerii au ajuns la Strășeni, unde au făcut primul popas. În următoarele nopți ei au fost cazați la Călărași, Cornești și Ungheni. Apoi, după o zi de odihnă, au trecut Prutul peste podul de cale ferată, ajungând la Iași. Din vechea capitală a Moldovei traseul a urmat prin punctele Pașcani, Târgu-Neamț, Piatra-Neamț, Bacău, Onești, Brașov, Predeal, Câmpina, Ploiești, Otopeni până la destinație.

În fiecare localitate participanții la Marșul Unirii erau întâmpinați cu mult entuziasm de către populație, slujitorii cultului și administrațiile locale, organizându-se mitinguri și servicii divine. Mulțimile se adunau pentru a-și manifesta pe viu spiritul unității celor două maluri de Prut. Mulți dintre cei prezenți sărutau cu pioșenie Crucea purtată de basarabenii temerari, cărora pe parcurs li se alăturau alți tineri, astfel făcând râuri imense de oameni, de la o localitate la alta. Participanții la marș au fost găzduiți în mod special la mai multe mănăstiri ale Moldovei. Ziarele și posturile de radio din România transmiteau cu regularitate știri de pe Drumul Crucii. Printre partenerii noștri organizatori pe distanțele din dreapta Prutului se afla și cunoscutul senator al României, Viorel Badea, pe atunci liderul Ligii Studențești de la Universitatea București.

Conștiința de neam, mai tare decât ghioaga de la Răsărit

Notăm că în acele zile, la Nistru, luaseră amploare luptele armate dintre poliție și trupele separatiste susținute de armata a 14-ea a Rusiei. Tocmai din această cauză, dar și din lipsa mediilor de informare independente, Marșul Unirii în stânga Prutului n-a putut fi mediatizat la nivelul scontat. Conducerea de la Chișinău mai credea naiv că Tiraspolul se va face mai „bun” dacă îi vom arăta dragoste lui, și nu României.

De altfel, abia mai târziu Moscova, prin gura lui Ghenadi Selezniov, președintele Dumei de Stat a Rusiei, și altor apologeți ai imperiului a recunoscut că războiul la Nistru a fost impus de Kremlin tocmai pentru a opri eventuala Re-Unire a Basarabiei cu România. (Din păcate, conducerea de la Chișinău până astăzi se mai află în prizonieratul acelei mentalități, uitând că salvarea noastră poate fi doar una: Unirea cu România și astfel intrarea imediată în UE! Dar asta e o temă aparte, la care vom reveni cu alt prilej.)

Atunci, în martie 1992, adevărații patrioți ai neamului n-au ținut cont de violența ocupanților, astfel „Drumul Crucii” a venit ca o replică măreață celor ce mai râvnesc și astăzi să ne țină în impasul istoric al despărțirii de neam.

Bucureștiul, la picioarele basarabenilor

În dreapta Prutului, Marșul Unirii a continuat în toată amploarea sa. Mediatizarea în special a Drumului Crucii și-a avut efectul. La 27 martie 1992, străzile Bucureștilor au fost pline de lume. Zeci de mii de oameni au sosit în piața Universității pentru a celebra Aniversarea ordinară a Unirii, avându-i în calitate de protagoniști pe basarabenii temerari. Mai întâi, participanţii la Marș au fost primiți la Patriarhie de către Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist. Preafericitul a înmânat fiecărui participant Ordinul „Crucea Patriarhiei” și le-a consacrat un serviciu Divin.

Crucea purtată pe umeri de tinerii basarabeni pe lunga distanță de trei săptămâni a fost instalată în Piața Universității din București, alături de Troița Eroilor Revoluției, unde se mai află și astăzi. La manifestațiile din acea zi au fost prezenți oameni iluștri ai României. Într-un film produs de curând găsim și atitudinea venerabilă a neînfricatului luptător cu comunismul, Corneliu Coposu, președintele Partidului Național Țărănesc Creștin și Democrat, senator, lider al opoziției în România postcomunistă, fost deținut politic sub regimul comunist, precum și a camaradului său, Ion Rațiu, vicepreședinte al PNȚCD, fondatorul în 1991 al ziarului „Cotidianul”, Petre Roman, fost prim-ministru al României, Marian Munteanu, liderul demonstrației studențești din Piața Universității, 1990 etc.

Gheorghe MÂRZENCO,
publicist, organizatorul și finanțatorul Marșului Unirii Chișinău-Iași-București, în martie 1992, șef al Direcției Tineret și Sport a Primăriei Chișinău

P.S.

S-a făcut apel ca, la 27 martie a.c., tinerii care au participat la Marșul Unirii din 1992 să se întrunească la Chișinău pentru a comemora din nou împreună Măreața Zi a revenirii Basarabiei la Patria-Mamă. Cu acest prilej, vor fi proiectate filme de la evenimentul de acum 20 de ani, se va organiza o întâlnire cu reprezentanții presei. Ne-am adresat Primăriei Chișinău să ne permită instalarea într-o zonă centrală a unui duplicat al Crucii din Piața Universității București. Timp de o lună de zile Primăria nu ne-a răspuns.