Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse (BORu) Kirill s-a dovedit a fi mai mult un jucător politic periculos decât un purtător al credinţei ortodoxe, odată ce s-a încadrat în politică şi geopolitică. 

Fiind orbit de expansionismul imperial al lui V. Putin (pentru BORu ţarul este ,,ultimul judecător ”), Sfinţia Sa nici nu-şi dă seama că loveşte şi slăbeşte credinţa ortodoxă din lume. După ce a declanşat şi a început să propovăduiască politica ,,de la teritoriul canonic al BORu la ţările Rusiei”, a trecut la acţiuni concrete de divizare a lumii ortodoxe în baza principiului teritorial, înlocuind statul (ţara) cu biserica şi considerând că, dacă biserica e subordonată Moscovei, atunci şi ţara (statul) ar trebui să se subordoneze Rusiei. Întrucât BORu are cel mai mare număr de enoriaşi, tot el a declarat, în 2009, că Moscova, dar nu Constantinopolul, este Centrul Religios al ortodoxiei mondiale, deci a ,,treia Romă”.

Prin urmare, cu venirea lui V. Putin la putere şi transformarea Federaţiei Ruse într-un nou imperiu, pe care patriarhul Kirill îl slujeşte, BORu a devenit mult mai agresivă şi periculoasă pentru civilizaţia contemporană europeană şi mondială, iar acţiunile ei destabilizează şi slăbesc lumea ortodoxă.

De altfel, această agresivitate imperială a stârnit reacţii nu numai din partea mai multor biserici naţionale, în special a celor mai vechi, care se trag din secolele IV-V, dar şi a Constantinopolului. În persoana arhimandritului Makarios Grinizakis, acesta le-a amintit, în 2010, înainte-mergătorilor BORu că anume Constantinopolul şi Patriarhul Ieremia al II-lea i-au dăruit Rusiei moscovite, în 1589, dreptul de patriarhie, ca parte componentă în ierarhia ortodoxă. Constantinopolul a mai amintit şi despre ,,Mesajul” Reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe, din octombrie 2008, semnat de răposatul Aleksii al II-lea al Rusiei. În acest ,,Mesaj”, adresat Constantinopolului, se spune că ,,ne-am adunat la 10 şi 11 octombrie 2008 la Fonar (reşedinţa patriarhului Constantinopolului) la invitaţia şi sub Preşedinţia Primului dintre noi, Ecumenicul Patriarh Vartolomeu I”. De asemenea, arhimandritul Makarios Grinizakis i-a mai amintit lui Kirill că nu există niciun fel de texte şi documente canonice care ar stipula că Moscova ar putea ocupa locul Romei în pentrahia Bisericilor Ortodoxe. Dacă ar fi fost nevoie de aceasta, a subliniat Makarios, s-ar fi menţionat la 1054, imediat după Marea schismă a creştinilor.

Apropo de a treia Romă: toată politica agresivă şi expansionistă a Rusiei ţariste a fost îndreptată spre cucerirea cu forţa armelor a Constantinopolului, însă Imperiul otoman a rezistat. Apoi, în calea acestei expansiuni imperiale Dumnezeu i-a aşezat pe români. De aici şi năvălirile ruseşti asupra românilor, şi soarta Basarabiei în genere. Cum menţiona renumitul cărturar şi om politic european Take (Dumitru) Ionescu (1858-1922), ,,Rusia ţaristă a fost duşmanul natural al României”. Acelaşi lucru se poate spune referitor la fosta URSS şi la actuala Rusie.

Constantinopolul i-a mai recomandat Moscovei să studieze atent hotărârile Soborului Halchidon în care este stabilită „întâietatea Constantinopolului asupra pământurilor barbare” (pravila 28), la care pretinde Biserica Rusă, numindu-le „teritorii nordice” (faţă de Constantinopol, care e situat la sud - n.n.). În felul acesta, a declarat Makarios Grinizakis, Moscova încalcă canoanele sfinte (la fel cum Imperiul ţarist şi URSS au încălcat tratatele internaţionale, am adăuga noi) ale bisericii şi, nici mai mult, nici mai puţin, balansează pe marginea ereziei, absurdului, care sunt foarte periculoase, înainte de toate, pentru Biserica Rusă.

Aşadar, politicianul Kirill, îmbrăcat în straie bisericeşti, nu face decât să escaladeze conflictele şi contradicţiile nu numai dintre anumite state (ţări) ale aşa-zisului ,,teritoriu canonic rusesc”, dar şi cele cu Constantinopolul, urmărind slăbirea şi înlăturarea acestuia. În ceea ce priveşte Basarabia, BORu păcătuieşte prin faptul că susţine, cu banii obţinuţi din afaceri comerciale ilicite şi necreştineşti, nişte slugoi-trădători de neam, atât din rândurile unor preoţi, cât şi din rândul unor politicieni.

Trebuie să avem în vedere că în lumea ortodoxă există două curente: cel grecesc, ce ţine cont şi de evoluţia globală a civilizaţiei umane (de exemplu, ei sărbătoresc Crăciunul înainte de Anul Nou, aşa cum e şi firesc, şi logic, şi nu obligă femeile să poarte broboadă în biserică) şi cel conservator, care devine tot mai mult o dogmă. Dar chiar şi aici Kirill a demonstrat că are standarde duble: pe de o parte, propagă dogmele, pe de altă parte, încalcă sfintele canoane. Ca să nu mai zicem de unele decizii ale patriarhului Kirill, cum ar fi cea de a trece, treptat, la slujbele bisericeşti în limba slavonă, de mult dispărută, fapt care ar putea naşte tensiuni chiar în interiorul BORu.

Din cauza agresivităţii imperiale a patriarhului Kirill, are de suferit Biserica Ortodoxă în general. Astfel, în Federaţia Rusă se extinde spaţiul şi creşte numărul enoriaşilor catolici de alte confesiuni, mai ales islamice (în Sankt Petersburg şi regiunea sa, de exemplu, în fiecare zi de vineri, câţiva tineri, inclusiv studenţi abandonează credinţa creştină şi trec la islam), apar noi secte. Concomitent, în Europa şi în alte regiuni, unele biserici naţionale au lansat ideea că, în condiţiile agresivităţii BORu, ar trebui să fie recunoscută întâietatea Romei (a Vaticanului) pentru toţi creştinii din lume. S-a activat şi Constantinopolul contra expansionismului agresiv şi brutal al lui Kirill. Recent, la 1-3 septembrie 2011, Vartolomeu a organizat un Sinaksis - o adunare cu reprezentanţii celor mai vechi Biserici Ortodoxe din lume, în afară de BORu, care au constatat primatul Constantinopolului. S-a făcut şi o declaraţie în care se constată că Stăpânul de la Fonar dispune de onoarea primară şi primordială, precum şi necesitatea de a urgenta convocarea Marelui Sobor al Ortodoxiei. Prin aceasta s-a demonstrat că bisericile naţionale vor acţiona în comun pentru a pune BORu la locul ei cuvenit, determinat de canoanele sfinte, şi pentru a-l scoate pe Kirill din politică şi geopolitică şi a-l aduce mai aproape de Dumnezeu.

Sperăm că Marele Sobor, care se va întruni în curând, nu va scinda, a câta oară, biserica creştină. Dar dacă BORu va continua politica imperială, acest proces va fi de neevitat. El, pare-se, deja a început în Biserica Ortodoxă din Serbia, care până nu demult era aliată şi susţinătoare a Moscovei, dar noul patriarh Irineu (Gavrilovici) este părtaşul curentului grecesc şi se pronunţă pentru ameliorarea relaţiilor cu Roma. Predecesorul său făcea parte din curentul conservator rusesc.

Şi Biserica Ortodoxă din R. Moldova, care se află sub stăpânirea colonială a BORu, ar trebui să respingă politica imperială a lui Kirill, al cărei scop este de a menţine Basarabia dependentă de Rusia. Procesele şi fenomenele ce au loc în lumea ortodoxă europeană şi mondială ar trebui s-o orienteze către independenţă şi către apropierea de Biserica neamului nostru românesc. Noi, basarabenii, trebuie să protejăm ortodoxia şi să ţinem la sfinţii şi mucenicii lui Dumnezeu, pe care istoria ni i-a lăsat, la voievozii noştri sfinţi: munteanul Brâncoveanu şi moldoveanul Ştefan cel Mare.

Sergiu Chircă, om emerit în ştiinţă din R. Moldova, membru de onoare al Academiei Române