Încă de la început, Moldova s-a afirmat ca fruntaş al programului de Parteneriat Estic al Uniunii Europene. 

Potrivit aprecierilor ministrului polonez de Afaceri Externe Radoslaw Sikorski, ”dintre toate ţările participante la programul de Parteneriat Estic (care include şi Ucraina, Belarus, Azerbaijan, Armenia și Georgia), Moldova a făcut cel mai mare progres în eforturile sale de apropiere de Uniunea Europeană” . În laudele aduse guvernului de la Chişinău, domnul Sikorski se complimenta de fapt pe sine însuşi, căci, împreună cu colegul său suedez Carl Bildt, a vizitat Chişinăul acum un an, în decembrie 2010, având o misiune dificilă: aceea de a convinge elita politică din Moldova să adopte un curs pro-vestic. Oferta polonezo-suedeză s-a dovedit a fi mult mai atractivă decât cea rusească, astfel încât nou-creatul cabinet de coaliţie a decis să-şi joace cărţile pe integrarea europeană. Prezența la masa diplomației europeane, şi a lumii, s-a făcut treptat. Următorul pas al Poloniei, prin Radoslaw Sikorski, a fost acela de a facilita accesul politicienilor moldoveni la politicile de nivel mondial.

Mai 2011, preşedintele interimar al Republicii Moldova, Marian Lupu, poartă convorbiri la Varşovia cu preşedintele american Barack Obama, la final creându-se un grup de lucru polonezo-american, care să sprijine schimbările democratice de la Chişinău. În fine, tot în mai, parlamentul polonez a votat crearea unei adunări parlamentare polono-moldoveneşti, în scopul "promovării şi consolidării", prieteniei şi cooperării dintre cele două ţări. "Iată cum Moldova a devenit o răsfăţată a Uniunii Europene", sublinia Maria Przelomiec, expert în afaceri externe şi realizatoare a programului de televiziune Wschod (Estul), adăugând că din punct de vedere al executivului de la Bruxelles, micul tărâm dintre est şi vest este un partener perfect.

Schimbările în Moldova au fost atât de mari încât această ţară poate fi un model, admit polonezii. Pentru ministrul Sikorski, "Moldova poate deveni pentru Partenariatul Estic ceea ce Polonia a fost odată pentru Europa centrală şi estică, un motor al dezvoltării şi reformelor". Nu este deci o întâmplare faptul că Moldova a fost o prioritate pentru preşedinţia poloneză, ocupând un loc mai important ca Ucraina, din punct de vedere al însemnătăţii. Printre altele, mulţumită efortului diplomatic polonez, Chişinăul primeşte de la Bruxelles 2.5 miliarde de euro ca ajutor anual, sumă comparabilă cu ceea ce primea Polonia înainte de aderare. Investiţia directă a UE în Moldova a atins pragul de un miliard de euro, una dintre cele mai recente tranzacţii fiind achiziţia fabricii de zahăr din Cupcini (nordul Moldovei), de consorţiul polonez KSC. Printre priorităţile preşedinţiei poloneze se află şi semnarea unui acord de liber schimb cu Chişinău.

Visele frumoase ale polonezilor au rămas însă în stadiu incipient: la final de preşedinţie europeană poloneză, relaxarea vizelor nu s-a realizat, iar summitul Partenariatului Oriental din septembrie, în Polonia, nu a adus niciun avans în drumul european al RM. Planurile ambiţioase ale preşedinţiei polonezez au fost obstrucţionate de criza euro... Foarte departe de a fi o prioritate, Estul nu mai este nici măcar un subiect la ordinea zilei. Un summit care nu a dat niciun semnal pozitiv evident spre o aderare la UE, cu riscul unui scenariu care ameninţă să pericliteze procesul integrării şi, în cel mai rău caz, cu posibilitatea de a vedea Republica Moldova întorcându-se la o cale autoritară gen Belarus. Aceasta ar putea slăbi flancul estic al Uniunii Europene, ar ruina planurile poloneze de contrabalansare a influenţei ruseşti în regiune şi ar compromite complet programul de partenariat din regiunea estică – lucru pe care nici Polonia, nici UE nu şi-l pot permite.