Ion Inculeţ a avut un rol hotărâtor în Unirea Basarabiei din 1918, apoi a murit de inimă rea când URSS a cotropit teritoriul românesc dintre Prut şi Nistru.

128 de ani s-au împlinit ieri de la naşterea uneia dintre cele mai importante personalităţi din istoria României. Este vorba de Ion Inculeţ, cel care a condus, practic, Republica Democratică Moldovenească, din ianuarie până în martie 1918. El a avut un rol extrem de important în zădărnicirea proclamării unei republici bolşevice la Chişinău, la finalul primului război mondial, apoi în unirea Basarabiei cu România.

Ion Inculeţ s-a născut la data de 5 aprilie 1884, în satul Răzeni, pe atunci în judeţul Lăpuşna. Localitatea sa natală se afla aproape de Chişinău, oraş în care a studiat la Şcoala Teologică Ortodoxă şi la Seminarul Teologic Ortodox, după cei patru ani de studii primare în satul natal. Ion Inculeţ a fost unul dintre elevii eminenţi, însă, la finalul Seminarului, în loc să se îndrepte spre o carieră ecleziastică, el a decis să urmeze cursurile unei facultăţi de ştiinţe exacte. Astfel, el a devenit student al Facultăţii de Matematică şi Fizică a Universităţii din Dorpat, în Estonia de azi, la fel ca şi un alt erou al românilor basarabeni, Pantelimon Halippa, cu care apoi Ion Inculeţ avea să devină coleg în Sfatul Ţării de la Chişinău. Ion Inculeţ nu a rămas în Estonia decât un an. Apoi, el s-a transferat la Universitatea Imperială din Sankt Petersburg, capitala de atunci a Imperiului Rus. La finalul studiilor, Ion Inculeţ a devenit profesor de fizică şi matematică în diferite şcoli private din capitala Imperiului Rus.

Omul de încredere al lui Kerenski

În anul 1917, când ultimul ţar rus, Nicolae al II-lea, a abdicat, Ion Inculeţ s-a alăturat Partidului Socialist Revoluţionar. El a fost ales ca deputat în Sovietul din capitala rusă şi a devenit rapid unul dintre oamenii de încredere ai şefului social-democrat al guvernului provizoriu, Aleksandr Kerenski. În aprilie 1917, Ion Inculeţ a fost trimis, în fruntea unui grup de 40 de intelectuali basarabeni din Sankt Petersburg, redenumit Petrograd, la Chişinău.

Fermecat de personalitatea lui Kerenski, Ion Inculeţ îşi imagina la început un viitor pentru Basarabia în cadrul unei Rusii democratice.

A oprit revoluţia bolşevică din Chişinău

Însă Revoluţia bolşevică din noiembrie 1917 i-a spulberat rapid aceste iluzii. Astfel că Ion Inculeţ a început, alături de alţi patrioţi basarabeni, pregătirile pentru declararea autonomiei Basarabiei. În noiembrie 1917, Ion Inculeţ a devenit preşedinte al primului Parlament de la Chişinău, Sfatul Ţării. În această calitate, el a avut un rol esenţial în înăbuşirea unei revoluţii bolşevice la Chişinău. În data de 6 ianuarie 1918, bolşevicii rusofoni au încercat să dea o lovitură de stat, să preia puterea la Chişinău şi să proclame o republică socialistă sovietică în Basarabia. Ion Inculeţ a acţionat cu fermitate. Trupele formate din foştii soldaţi basarabeni din armata ţaristă, dar şi detaşamente de voluntari ardeleni şi bucovineni, care luptaseră în armata austro-ungară, apoi fuseseră făcuţi prizonieri şi, în cele din urma s-au înrolat în Armata Regală Română, au reuşit să pacifice Basarabia şi să alunge bandele bolşevice. În acest context, în ziua de 24 ianuarie 1918, zi cu o mare încărcătură simbolică deoarece basarabenii aniversau Unirea Moldovei cu Valahia din 1859, Sfatul Ţării a proclamat independenţa Basarabiei, sub denumirea de Republica Democratică Moldovenească. Ion Inculeţ a devenit şef al statului. Din această postură, el a pregătit Unirea Basarabiei cu România, din 27 martie 1918.

Colaboratorul Brătienilor

Marele om de stat basarabean s-a bucurat de multă apreciere în Vechiul Regat. În toamna anului 1918, el a devenit membru al Academiei Române, la recomandarea lui Petru Poni. Apoi, Ion Inculeţ s-a alăturat Partidului Naţional Liberal şi a fost unul dintre colaboratorii apreciaţi ai Brătienilor. El a fost ministru de stat pentru Basarabia, apoi ministru al Sănătăţii, ministru de Interne şi ministru al Comunicaţiilor. În guvernarea lui I. Gh. Duca, din 1933 - 1937, cea care a scos România din Marea Criză Economică din 1929 - 1933, Ion Inculeţ a devenit viceprim-ministru. În anul 1940, el a suferit o mare decepţie când URSS a cotropit teritoriul românesc dintre Prut şi Nistru. În noiembrie 1940, Ion Inculeţ a murit de inimă rea, la Iaşi.