Istoria şi patrimoniul cultural sunt un bun comun. Dar, din păcate, anumiţi funcţionari, profitând de faptul că legea patrimoniului cultural nu este aplicată, se căpătuiesc pe seama distrugerii sistematice a patrimoniului arheologic, fără teama de a fi traşi la răspundere. Pentru a pune capăt acestui dezmăţ şi pentru a oferi cinstea cuvenită rămăşiţelor pământeşti ale strămoşilor noştri, un grup de specialişti în domeniul arheologic, istoric şi cultural au format Grupul Civic pentru Patrimoniul Cultural. Discutăm astăzi cu Ion Tentiuc, doctor conferenţiar în istorie, şef sector Arheologie la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, despre rămăşiţele patrimoniului cultural şi arheologic şi despre eventualele căi de soluţionare a problemelor existente.

- La finele lunii martie a fost constituit Grupul Civic pentru Patrimoniul Cultural, al cărui membru sunteţi şi dvs. De ce a fost nevoie de o iniţiativă civică în acest sens, patrimoniul Republicii Moldova nu se află sub ocrotire de stat?

- Astăzi, cu părere de rău, asistăm la un proces lent de distrugere a patrimoniului cultural naţional. Din păcate, nu funcţionează legislaţia cu privire la patrimoniul naţional arheologic şi cultural. Desigur, legile cu privire la patrimoniul naţional nu sunt singurele care nu funcţionează. Dar cultura rămâne în continuare în coada listei când vine vorba de priorităţi. Cultura, valorile culturale, în special, patrimoniul arheologic nu regenerează şi nu mai are nimeni posibilitatea să-l reconstituie. În 1993 s-a făcut o evaluare generală a patrimoniului arheologic naţional. Au fost descoperite în jur de 9000 de monumente. Astăzi nu ştiu câte mai avem.

„Chiar ieri am aflat că la Chircăieşti, cineva sapă Valul lui Traian”

- Nu există o evidenţă a monumentelor arheologice?

- Este în proces de lucru un proiect de program de stat care prevede o revizuire a patrimoniului cultural arheologic pentru a vedea ce avem după aproape 20 de ani de la ultima evaluare. Între timp, s-a distrus foarte mult şi continuă să se distrugă. În fiecare săptămână vin la noi persoane din raioanele republicii care ne vorbesc cu durere în suflet despre aceste distrugeri. Chiar ieri a venit o persoană şi ne-a spus că la Chircăieşti, Căuşeni, cineva sapă Valul lui Traian şi scoate de acolo ceramică, monede, piese de patrimoniu. Pe teritoriul republicii se află aceste două Valuri care au aproape două mii de ani, iar acum sunt distruse. Un alt caz avem la Gura Bâcului, Anenii Noi, unde personaje importante din sat fac săpături neautorizate, chipurile, pentru a crea un muzeu al satului, ca peste un timp să aflăm că materiale din acest sat apar prin magazinele de anticariat.

- Dar dvs. aveţi putere juridică asupra acestor infractori?

- Cu părere de rău, arheologii pot doar să constate distrugerea, dispariţia monumentelor şi să dea un semnal de alarmă. Din fericire, în mass-media există persoane care înţeleg gravitatea acestei probleme şi o mediatizează, încercând astfel măcar să stopăm procesul de distrugere al patrimoniului. Vreau să menţionez că doar căutătorii de comori sau aşa-numiţii „arheologi negri” sunt responsabili de aceste distrugeri, nelegiuirile sunt tolerate la nivel de stat. Sunt structuri de stat care, prin funcţiile pe care le deţin, prin fişa de post, prin salariile pe care le primesc, sunt obligate să protejeze patrimoniul naţional. Şi nu se ocupă de asta. Ei chiar avizează proiecte de construcţie a unor edificii, fără ca aceste proiecte să fie verificate de specialişti, de arheologi, distrugând în acest fel, implacabil, zeci de situri de unicat. Până în perioada anilor ’90, aceste proiecte erau aduse pentru examinarea la arheologi, terenul era verificat şi dacă nu exista potenţial arheologic, se aviza acest proiect şi erau permise lucrările de construcţie. În cazul în care exista potenţial arheologic, se aloca o sumă modică prin care se efectua degajarea de sarcina arheologică a acestui monument, după care demarau lucrările de construcţie. Nu suntem împotriva noilor construcţii, e firesc să evoluăm, aşa se întâmplă în toată lumea, dar nu se construieşte pe oasele strămoşilor. Avem o sumedenie de exemple în care structuri de stat şi-au depăşit atribuţiile şi au distrus monumente.

Cazul Giurgiuleşti este strigător la cer. Când s-a construit acest tronson de cale ferată, absolut necesar pentru economia naţională, s-a construit în atâta grabă, încât s-au distrus aproape 30 de monumente arheologice, inclusiv singura cetate de pământ din spaţiul dintre Prut şi Nistru, construită de Ştefan cel Mare. În 1997, înainte de a începe construcţia acestui port, arheologii au făcut săpături şi au găsit această cetate. Ne-am minunat de măreţia ei şi ne-am gândit că nu se va întâmpla nimic cu ea, vom veni să o măsurăm, să o fotografiem, s-o includem în circuitul ştiinţific. Şi peste zece ani, această cetate a fost rasă cu lama buldozerului şi pământul a fost folosit pentru terasamentul căii ferate. Aşa a dispărut singura cetate de pământ, păstrată de pe timpul lui Ştefan cel Mare la noi, a dispărut fără să fie inclusă în circuitul arheologic. Alt exemplu este conacul Teodosiu din centrul Chişinăului, care a fost demolat deoarece nu corespunde gusturilor estetice ale unor persoane. Centrul istoric al Chişinăului este protejat de stat ca monument sub numărul 308 în Registrul monumentelor ocrotite de stat, ca parte a Patrimoniului naţional. Am spus-o de mai multe ori: Chişinăul este singura capitală din Europa unde nu s-au făcut săpături arheologice sistematice. Prima atestare documentară oficială a Chişinăului este la 1436, ca aşezare a existat, desigur, şi până la această dată, dar numai în baza documentelor scrise, care, pentru Evul Mediu, sunt fragmentare, abia de pot fi cercetate procesele sociale, economice, culturale, relaţiile care aveau loc în această zonă. Se creează impresia că suntem veniţi aici prin sec. XV şi nu avem strămoşi, nu ştim ce a existat în această zonă până la 1436.

„Cetatea de pământ construită de Ştefan cel Mare a fost rasă cu lama buldozerului şi pământul - folosit pentru terasamentul căii ferate”

- În ultimii ani se construieşte masiv în Chişinău şi se pare că cineva lasă intenţionat să degradeze aceste clădiri, ca pe urmă să fie demolate pe motiv că ştirbesc din imaginea oraşului.

- Practic, Chişinăul este acoperit cu o şapă de asfalt şi poţi depista culturi şi situri arheologice numai în cazul în care se fac lucrări de pământ. Altă posibilitate nu există. Dacă în afara localităţilor, acolo unde se ară, poţi trece pe câmp şi depista fragmente de ceramică ca să-ţi dai seama dacă există un sit arheologic sau culturi din cele mai vechi timpuri, în Chişinău acest lucru nu este posibil decât atunci când se începe construcţia unui edificiu, iar arheologii să asiste la procesul de săpare a fundaţiei şi să depisteze dacă există ori nu strat arheologic.

- Cum s-a întâmplat în cazul descoperirilor care au avut loc la Valea Morilor.

- Exact! Dar aceasta este prima săpătură efectuată în Chişinău de către cercetătorii muzeului nostru. Este un exemplu fericit. O să-l ţin minte, probabil, pentru toată viaţa pe şeful de şantier Anatol Ţişevschi, om de înaltă cultură şi responsabilitate morală, care a telefonat o zi întreagă la toate instanţele, începând cu Ministerul Culturii, Academia de Ştiinţe a Moldovei, a fost purtat prin toate birourile ca spre ora 17.00 să telefoneze la muzeu. Atunci, împreună cu un coleg, am mers la şantier şi am documentat aceste descoperiri. Şi s-a făcut o săpătură de salvare. Dar în Chişinău nu s-au făcut săpături sistematice.

„Centrul istoric al Chişinăului a fost desfigurat în văzul tuturor”

- Să înţeleg că mărturii despre istoria arheologică a oraşului există doar din cele povestite?

- Dar nici nu există istoria arheologică a Chişinăului! A fost întocmit un repertoriu al monumentelor arheologice din municipiu şi pentru centrul istoric avem circa 20 de monumente cunoscute. Dar din săpăturile întâmplătoare, în centrul istoric al Chişinăului au fost făcute o sumedenie de descoperiri: staţiune mezolitică, care are 12.000 – 8.000 de ani şi chiar mai mult, aşezări din epoca tracică, epoca geţilor, epoca antică, medievală şi o sumedenie de tezaure care atestă că au existat monumente anterior secolului al XIV-lea. Cu părere de rău, cazuri de acestea se întâmplă în fiecare zi. Practic, centrul istoric al Chişinăului a fost desfigurat, vorbesc din punct de vedere arhitectural, şi lucrul acesta se face în văzul tuturor.

- Dar legea nu impune anumite restricţii în această privinţă?

- Centrul istoric al oraşului este monument ocrotit de stat, prin lege, şi nu se permite construcţia fără avizare a proiectelor. La noi se creează impresia că nici Procuratura nu se autosesizează. Chiar dacă este imperfectă legea din 1993 privind ocrotirea monumentelor, ea există. Însă nu este aplicată. Şi ne-am dori, aşa cum este receptivă presa, să fie receptivă şi Procuratura, să se autosesizeze. Mă bucur că din toamnă a început să funcţioneze Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor de pe lângă Ministerul Culturii, care era formată din 2006, şi nimeni nu ştia despre existenţa ei. Această agenţie se ocupă cu inspectarea monumentelor de orice tip, inclusiv arheologice, ea are foarte mult de lucru, dar care are în state doar câţiva oameni. Sperăm însă că lucrurile se vor redresa.

„Proiectele de construcţie ajung la primărie, unde se avizează într-o veselie”

- Mai puteţi face şi prognoze optimiste?

- Chiar zilele acestea a fost definitivată noua lege privind ocrotirea patrimoniului arheologic. Ea a fost aprobată de Guvern şi a fost înaintată pentru discuţii în Parlament şi sperăm că odată cu adoptarea acestei legi, lucrurile se vor îndrepta pe un făgaş bun. Vă imaginaţi că legea a fost aprobată şi publicată în 1993, fără însă a fi anexată şi lista monumentelor, care este parte integrantă a acestei legi. Astfel, această listă a monumentelor ocrotite de stat a fost publicată abia în anul 2010, pe data de 2 februarie!

- Deci, a fost vorba de o tergiversare intenţionată?

- Este clar că cineva a făcut acest lucru de teamă ca nu cumva cercetările arheologice să stopeze lucrările firmelor care construiesc. Dar zece mii de lei necesari pentru o cercetare arheologică este o sumă nesemnificativă pentru o organizaţie care alocă zeci de milioane pentru o construcţie. Mai ales că pentru fiecare construcţie, în buget, este trecută şi o sumă pentru cheltuieli neprevăzute, inclusiv cercetări arheologice. Iar inspecţia este realizată de specialişti de înaltă calificare şi construcţia nu este stopată sau tergiversată, mai mult, ea este realizată în conformitate cu legislaţia în vigoare. Dar teama ca nu cumva arheologii să le încurce iţele, a dus la situaţia pe care o avem acum. Asta este supoziţia mea. S-ar putea ca în spatele acestor legi să se dosească lucrări mult mai urâte. Vorbesc de centrul istoric al Chişinăului. Proiectele de construcţie ajung la primărie, unde se avizează într-o veselie orice proiect, fără a mai verifica situaţia reală în teren. Chiar nu realizează aceşti oameni că patrimoniul nostru este distrus cu complicitatea lor? Înţeleg, banii deschid multe uşi, dar nu poţi chiar să mergi peste oasele strămoşilor fără ca măcar să ai mustrări de conştiinţă.

„Toţi cred că pot construi şi demola oricând şi oriunde. Iar cu legea ... se rezolvă”