Pe 23 iunie, s-au împlinit 20 de ani de la adoptarea de către Parlamentul RSS Moldoveneşti de legislatura a XII-a a Declaraţiei de Suveranitate.

Cu această ocazie, Parlamentul actual s-a întrunit într-o şedinţă solemnă pentru a marca această aniversare, iar deputaţii care au adoptat Declaraţia au depus flori la monumentul lui Ștefan cel Mare şi Sfânt din centrul capitalei.

Până aici, toate-s bune. Doar că numai cu o zi în urmă, conducerea ţării, liderii AIE (Alianţa pentru Integrarea Europeană), au comemorat şi ziua de 22 iunie când, în 1941, Germania hitleristă a declarat război Uniunii Sovietice.

Ce să însemne pentru Republica Moldova ziua de 22 iunie? Avem răspuns la această întrebare? Se pare că nu. Sau nu avem un răspuns clar.

În timp ce alte ex-republici sovietice, Lituania, de exemplu, vorbeşte deschis despre ocupaţia sovietică de acum aproape 70 de ani şi urmările ei, noi mai stăm şi ne… scărpinăm în cap.

Seimul Lituaniei (adică Parlamentul) a avut în preajma zilei de 22 iunie câteva şedinţe despre ocupaţia sovietică. Care a avut loc concomitent cu ocupaţia Basarabiei. Să nu uităm! Pe această temă, în Lituania au avut loc conferinţe şi dezbateri publice.

În timp ce la noi, la cel mai înalt nivel, se mai oficiază ziua de 22 iunie, Seimul Lituaniei rectifică Codul Penal, introducând următoarele: ”susţinerea ocupaţiei sovietice sau fasciste din Lituania, negarea ofensatoare sau diminuarea crimelor înfăptuite de aceste regimuri sunt supuse amenzii sau chiar închisorii pe un termen de 2 ani”.

Ce se-ntâmplă la noi? Mai întâi, oficialităţile merg la Memorial, iar a doua zi, solemn, sărbătoresc 20 de ani de la adoptarea Declaraţiei de Suveranitate. Lucru care se bate cap în cap: despre ce fel de suveranitate mai poate fi vorba, dacă trecutul sovietic se află la loc de cinste?