Loayy a ajuns în Republica Moldova în anul 1999. Deși s-a născut și a copilărit în Sudan, în anul 1996 a fost nevoit să-și părăsească familia și meleagurile natale pentru că „acolo nu era democrație”, spune tânărul sudanez. Și-a încercat norocul în Siria, unde a dat de o dictatură de facto și o pseudo-libertate, ambele străine de conceptul de democrație.

După 3 ani, la sfatul unui prieten, tânărul sudanez decide să meargă într-o altă țară, despre care Loayy nu mai auzise până atunci. Știa doar că este „undeva prin Europa” și că acolo „se trăiește bine și este liniștit”. Așa, în anul '99, Loayy ajunge în Republica Moldova.

A venit aici în căutarea libertății mult tânjite, dar, ironia sorții, la puțin timp după ce tânărul s-a stabilit în Republica Moldova, comuniștii au venit la putere.

După mai multe încercări nereușite să-și găsească un loc de muncă, un prieten i-a recomandat să adreseze la un teatru din Chișinău, unde și lucrează acum. A primit funcția de ajutor de scenograf. Pe parcurs, i-au fost încredințate și niște roluri mai mici, unul dintre care în celebra piesă „Regele Lear”. Pe lângă munca la teatru, este student cu frecvență liberă la ULIM, facultatea de „Inginerie și informatică”.

Loayy a învățat, de sine stătător, româna, pentru că aceasta „este o dovadă de stimă față de poporul care te găzduiește”, spune el. Iar celor care refuză să o vorbească sau nu o cunosc, mesajul lui e simplu: „Să o învețe, deoarece vorbind o limbă comună, oamenii vor fi mai apropiați”.

Aici, Loayy s-a îndrăgostit de o moldoveancă, iar tinerii își doresc foarte mult să se căsătorească. Deși este musulman, religia sa nu a fost un impediment nici în relația cu cei din jur, nici cu părinții prietenei sale care, din contra, l-au susținut și l-au ajutat mult.

În prezent, locuiește la Centrul de cazare și este nevoit să lucreze din greu pentru că speră să-și poată cumpăra, într-o zi, propria casă pentru viitoarea sa familie.

Tânărului îi place foarte mult bucătăria moldovenească, în special mămăliga și zeama de casă. „Dar un om nu se poate considera integrat în societate doar dacă știe câteva cuvinte în română și dacă îi place mămăliga; trebuie să ajungă să simtă viața din jurul său, să se solidarizeze cu moldovenii, să înceapă să gândească și să privească lucrurile ca un moldovean”, spune tânărul.

Loayy a aplicat deja pentru cetățenie și așteaptă un rezultat. De 10 ani nu a ieșit din țară și ar vrea foarte mult să se întoarcă în Sudan să-și vadă părinții și frații, dar spune că oricum se va întoarce în RM pentru că deja s-a obișnuit și este sigur că se poate trăi bine și aici. „Oricum, greu este peste tot și... sunt deja moldovean”, spune Loayy, cu mândrie.