![[o]](/v2_files/img/icons/clock.png){kind=icon}
Comentarii (5)
Tipăreşte
Sus
Romanii de pe pustii
adăugat 09 septembrie 2008, 20:29, la Social
Sunt batrani acum si este greu de crezut ca viata lor a avut si o tinerete: s-au nascut "sub romani", au trait "sub rusi" si vor sfarsi intre kazahi sau kargazi, dupa "noroc"...Au trait greu acesti basarabeni, in multimea de kazahi sau kirghizi, priviti cu curiozitate de cei din jur, descoperiti cu greu de Bucuresti si anonimi pentru guvernele unor republici care nu ii considera un grup etnic. Valul istoriei i-a aruncat in pusta asiatica si mai mult ca sigur, multi dintre copiii sau nepotii lor vor ramane, ireversibil, rusofoni. Majoritatea au fost stramutati fortat in gulag-urile sovietice, precum cel din Karaganda, incepand cu anii '40, dar mai exista urmasii celor care, dupa 1910, au migrat spre Kazahstan pentru a obtine pamant mai mult. Si mai sunt si cei care, tineri fiind si imbatati de indemnurile revolutionare sovietice, plecau prin anii '50 sa ajute la destelenirea stepei si la plantarea de panselute in iadul kazah. Simion Plamadeala, Stefan Cerescu, Nicolae Puskis, Vasile Varvariuc, Pavel Cazan, Aurel Sarbu, Viorica Groza din Kazahstan dar si "kirghizii" Alexandru Tiper sau Petre Gorciuc marcheaza cu viata, sanatatea si credinta lor, o epoca prea putin cunoscuta si prea mult timp ignorata. O epoca perfida care, intr-un final, a esuat in contradictii: in tara numita Romania, poetul Mihai Eminescu a ajuns sa fie considerat "cadavrul din debaraua poporului", iar in indepartatul Kazahstan, la 6000 de kilometri distanta, romanul Simion Plamadeala a ajuns sa-si vanda la propriu haina de pe el, pentru a cumpara un volum de Eminescu. Au fost "vremuri interesante", in care butada "noaptea e un sfetnic bun", s-a transformat in "noaptea e un sfesnic bun", cand toata lumea statea cu lumanarea la usa, in asteptarea descinderilor CEKA, NKVD sau mai-noul KGB. Pentru Vasile Varvariuc, traitor acum in orasul kazah Isak, pe ulita Gogolea, viata s-a decis tot intr-o noapte.
"Era Siberia si era frig in tot sufletul nostru!"
"La ora 04.00 au bocanit muscalii (rusii- n.n.) la usa, au venit cu pustile si-au citit declaratia de arest. Mie mi-a povestit tata toate astea, ca era noapte si erau cu totii speriati", povesteste Varvariuc. "Au venit repede neamurile ca pe vremea aceea toata lumea statea cu urechea la usa si s-a aflat imediat. Au venit neamurile si i-au ajutat sa stranga lucruri, jale mare a fost atunci. I-o dus muscalii la gara, i-o incarcat in vagoane pentru vite. Au mers atunci trei saptamani cu trinul de la solan, cum ii ziceam noi. Tata se numea Gheorghe, era mijlociu, nu era bogat, era si Martor al lui Iehova si fiindca n-a pus mana pe arma, il pedepsisera in '45. O fost judecat sa il impuste, dar i-au schimbat sentinta cu 25 de ani la inchisoare, la Arhanghelsk. Scrie in Biblie ca nu poti sa ucizi, iar tata respectase Biblia. La urma, i-au taiat din pedeapsa, l-au batut si l-au dus la inchisoare, de a sezut cinci ani acolo, la Arhanghelsk. In 1950 s-a intors acasa, ca era din Edinet, iar in '51, in primavara, l-au ridicat din nou, i-au luat atunci si casa, si pamant. In casa s-a mutat presidatele (presedintele- n.n.) de colhoz. Bag seama ca de aceea nu ne-au dat voie sovieticii sa ne intoarcem acasa, in Basarabia: ca sa nu ne cerem lucrurile inapoi! I-au dus la Tomsk, deportati "pe vecie". Eu m-am nascut in '58, in satul Zereanovsk si am copilarit cu ucraini, cu tot soiul de neamuri de deportati. Acolo m-am nascut eu, Dumnezeu i-a ajutat sa invinga pe parintii mei, ca era foamete cand i-a deportat si era frig de minus patruzeci de grade, cu ciubote! Era Siberia si era frig in tot sufletul nostru!"
"La Militie trebuia sa te abdicesti..."
"Am gatat acolo trei clase si ne rugam noi, noua - ca pe vremile acelea bisericile erau inchise, ei tineau in biserici tot felul de "scladuri" (produse-n.n.). Ce stiam eu, atunci? Cumintel am fost, ma jucam cu copii iatasi si ucraini in ulita noastra, jucam cijac, un fel de leapsa, mergeam cu roata sau mergeam la scaldat in Ciulam. Ne-a crescut biata mama, ca aveam vaca, si porci, si gradina mare cu legume. N-aveam drept acolo la nimic, dar ne-am straduit a trai. Stiu ca pana in '66, eram supravegheati, toata ziua trebuia sa mergi la militie sa te abdicesti acolo. Din '68, ne-am mutat intre cazaci, la Alma Ata, pret de 50 de kilometric distanta - e acolo orasul Isak. Cand painea era 10 copeici, noi am vandut statului - ca asa era atunci - casa noastra cu 700 de ruble. La Alma Ata am imprumutat bani si am platit 4000 de ruble pe o casa. Dupa ce in Siberia am putut lucra numai in colhoz, ca altundeva nu puteai lucra - la Isak am putut lucra peste tot, faceam la dam, la case, adica in constructii. La colhoz nu primeam bani, numai secara si paine, dupa numarul de trudozile care le aveai la munca. Mancam ca la noi acasa - si maliga, si cartofi, si galusti, si ciorbe, Domnul ne-a dat! Eram mutati acum si mama lucra la sovhoz, iar tata la Prizbost, asa ca eu am lepadat scoala de zi cand aveam 15 ani si de-atunci, seara tarziu mergeam sa invat, iar ziua lucram cu tata. La 19 ani stiam totul. Apoi, am invatat sa fiu sofer si am lucrat 35 de ani, la tobosi (autobus-n.n.) dar si la altele."
"La Chisinau, situatia tot nu-i buna"
Vasile Varvariuc este insurat in Kazahstan, cu o rusoaica. Zice ca are un copil, dar nu il intreb cu ce limba a fost el obisnuit. Sunt curios, insa, daca s-ar mai intoarce in locurile unde au trait buneii sai. "Acolo, la Chisinau, situatia tot nu-i buna", zice Varvariuc fara nicio ezitare. "Daca era unita (cu Romania - n.n.), poate ne intorceam". Vasile Varvariuc nu uita sa adauge ca, in 35 de ani de soferie, nu a avut niciun accident. Intr-adevar, singurele accidente pe care omul simplu Varvariuc nu a reusit sa le evite in viata sa, au fost accidentele istoriei...
Festivism mioritic
Istoria triumfalismului mioritic isi adauga zilnic noi secvente la Ministerul Afacerilor Externe, in numele unor realitati de dansii inovate. S-a vazut aceasta la cea mai recenta activitate organizata de MAE si de o prelungire fireasca a sa - Departamentul pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni, care au adus la Bucuresti, 10 etnici romani din Kazahstan si Kargastan, i-au plimbat putin pe sub nasul presei si i-au ascuns rapid in limuzine, punctand decisiv pentru o ieftina publicitate. Daca luam in considerare faptul ca timpul afectat discutiilor intre jurnalisti si cei 10 romani a fost semnificativ mai mic decat timpul in care oficialii MAE au tinut discursuri pentru invitati si pentru bliturile aparatelor foto, ni s-a parut ca din derularea acestui proiect, societatea romaneasca, in ansamblu, nu a avut niciun castig. Practic, "timpul limitat" nu a permis sa se afle mare lucru despre grozavia istoriei recente a unor romani din Basarabia, stramutati dupa 1941 de Soviete prin diverse coclauri ale imperiului URSS. Am putut afla insa ce viteza de reactie au reprezentantii mass-media la indemnuri de genul : "Vine ministru'! Intrati!", Intalnirea s-a terminat! Iesiti!". Semn ca, pentru orice drum pe care-l deschid, romanii sunt pregatiti sa tranteasca o balega, chiar atunci cand este vorba de apropiatii lor de departe.
#3126
Am citit comentariul tau, micael, si m-am convins inca o data cat de putin cunoasteti voi, cei din Tara, mai ales tinerii, prin ce chinuri groaznice au trecut basarabenii, ma refer la oamenii gospodari, ca lichelele au dus-o bine sub toate regimurile, iar progeniturile lor s-au inmultit in voie( daca locuiau in casele celor deportati, de ce sa nu se inmulteasca!), si acum constituie majoritatea celor de care vorbea Justitiarul la alt articol, ca injura Romania si pe romani... Astia din articol inca au avut noroc sa supravietuiasca, dar cate zeci de mii au murit pe drum sau pe meleaguri straine? Iata de ce multi nu cunosc adevarul despre ei, ca n-are cine sa povesteasca, iar despre "palma" jandarmului roman are cine povesti, ca cei "palmuiti au dus-o bine-mersi pina la adinci batraneti, au avut timp sa-si otraveasca nepotii si stranepotii cu prostiile despre jandarmul roman care batea...
Da,frate,asa este,cunoastem prea putin realitatea din Basarabia,dar nu cred ca asta e un motiv sa nu cred in forta neamului romanesc din care si voi faceti parte.Nu prea inteleg ce ati vrea voi sa facem in asemenea situatie:Oare sa renuntam la lupta,la voi?!!Si peste alti catva ani sa ne acuzati din nou ca v-am tradat si v-am lasat prada usoara rusilor.Acum pe bune,ce ar trebui noi astia din tara sa facem?Crede-ma chiar nu stiu!
Frate micael, ma intrebi (si te intrebi) ce ar trebui sa faceti voi, cei din Tara, pentru a nu ne lasa prada rusilor... Pai nici eu nu prea stiu ce ar trebui sa faceti, chiar si faptul ca ne ascultati si ne intelegeti problemele pentru noi inseamna ceva. O varianta ar fi intensificarea relatiilor interumane dintre cele doua maluri ale Prutului, relatiilor interculturale, la nivel de ONG, primarii, etc. Daca conducatorii nostri si ai vostri nu se prea inteleg, noi putem sa facem aceste relatii fara ei... Dar cel mai important ar fi intensificarea relatiilor economice, exportul de capital romanesc in Basarabia, ca rusii au acaparat tot ce se putea la noi, dar romanii nu prea... Prin 1988-89 a fost o "invazie" de artisti romani in Basarabia, incepind cu Vicoveanca si urmata de multi alti artisti de mare valoare, pe care-i cunosteam doar de la televizor... Cred ca una din cauzele treziri nationale a basarabenilor din 1989 a fost si aceasta "invazie", multi basarabeni au constientizat atunci ca suntem un neam si avem aceiasi limba si cultura, nu cum ne spuneau sovieticii... Aparuse o bresa in cortina de fier, de care, cu parere de rau, nu ne-am folosit atunci ca sa scapam de rusi, cum au facut balticii, pentru ca au pus mana pe putere tot niste comunisti ghidati de Moscova. Deci, in concluzie, cred ca e nevoie de mai multa asa - zisa "diplomatie populara" si investitii romanesti in economia Basarabiei...
Corect,frate,si noi cei de pe acest site putem crea punti intre noi,doar prin simplu fapt ca ne aratam interesati unii de soarta altora,ca ne dam cu parerea,ca nu mai suntem indiferenti sau aroganti.Cu toate ca voi puteti sa ne acuzati de o anumita aroganta probabila,totusi de cand cu criza romanilor din Italia,am devenit mult mai rezervati cand vine vorba sa aducem jigniri altora,cu atat mai mult voua,basarabenilor care sunteti fratii nostri.Deci noi cei din patria muma ne tot schimbam incet,incet.Incepem sa vedem lucrurile si intr-o alta lumina,suntem mai torelanti,mai deschisi in a comunica,in a afla si parerea voastra,iar prin aceasta punem si nitica presiune pe lideri nostri de pe ambele maluri ale Prutului,fiind obligati si ei prin atitudinea noastra sa se schimbe,sa inceapa sa se inteleaga,pentru ca aproprierea noastra poate sa se faca si de jos in sus,iar nu numai de sus in jos,dar pentru aceasta trebuie sa ne cunoastem radacinile comune,astfel incat sa nu mai credem tot felul de teorii nascocite de dusmanii nostri.
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲
![[Valid RSS]](/v2_files/img/valid-rss.png "Validate my RSS feed"){kind=small}