Preşedintele Putin acuză CEDO, inclusiv în cazul Ilaşcu

Preşedintele rus Vladimir Putin acuză Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) că multe din deciziile adoptate împotriva Rusiei, inclusiv cea din cazul Ilaşcu, sunt motivate politic. Liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, a declarat, joi, în acelaşi context, că Parlamentul moscovit nu va ratifica protocolul 14 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, destinat simplificării şi accelerării rezolvării litigiilor în justiţie, transmit agenţiile ruseşti de presă.

"Adoptarea unor proceduri noi, mai simple, de către instanţa de la Strasbourg ar putea prejudicia calitatea actului de judecată", a explicat Putin refuzul Dumei de a ratifica, în decembrie trecut, protocolul în cauză, pe motiv că acesta contravine principiilor de bază ale Convenţiei, încalcă drepturile omului şi ar putea duce la discriminări faţă de Federaţia Rusă.

Protocolul 14 instituie legea cazuisticii şi prevede analizarea cazurilor de către un singur judecător, a obiectat Putin, precizând că majoritatea hotărârilor instanţei de la Strasbourg în litigiile în care Rusia este implicată sunt motivate politic.

Liderul de la Moscova a oferit şi un exemplu în acest sens, făcând trimitere la cazul Ilaşcu. Potrivit declaraţiei preşedintelui Putin, Moscova „a fost acuzată de ceva la care nu a luat parte", acuzaţia transformându-se într-o "decizie pur politică, ce a subminat încrederea în sistemul internaţional de justiţie".

CEDO a condamnat, în iulie 2004, în dosarul Ilaşcu, Federaţia Rusă pentru că a contribuit, atât militar, cât şi politic la crearea unui regim separatist în regiunea transnistreană, care face parte din teritoriul RM. Totodată, Federaţia Rusă se face vinovată de tratamentul inuman aplicat celor patru deţinuţi politici, iar responsabilitatea RM constă în faptul că nu a depus eforturi, prin oficiile diplomatice sau organizaţii internaţionale, pentru rezolvarea cazului “grupului Ilaşcu”. Plângerea depusă de Ilie Ilaşcu împotriva R. Moldova şi a Federaţiei Ruse s-a judecat mai bine de patru ani, chiar dacă a fost examinată în regim de urgenţă.

Între 2 şi 4 iunie 1992, Ilie Ilaşcu, Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco, Tudor Petrov Popa, Petru Godiac şi Valeriu Garbuz au fost arestaţi la domiciliile lor de la Tiraspol de persoane care purtau uniforme cu însemnele Armatei a 14-a a fostei URSS. Aceştia au fost acuzaţi de autorităţile transnistrene de crime de război şi acţiuni de terorism. Pe 9 septembrie 1993, un tribunal de la Tiraspol l-a condamnat pe Ilie Ilaşcu la pedeapsa capitală, iar pe ceilalţi - la pedepse privative de libertate între 2 şi 15 ani.

Unul din membrii “grupului Ilaşcu”, Valeriu Garbuz, a fost eliberat peste câteva luni, după ce a “recunoscut” vina incriminată acestui grup de autorităţile transnistrene. La scurt timp după eliberare, Garbuz a declarat că a fost maltratat de angajaţii ministerului securităţii din Tiraspol. Garbuz este singurul dintre acuzaţi care a recunoscut învinuirile aduse “grupului Ilaşcu”.

Petru Godiac a fost eliberat la 12 iunie 1994, după ce i-a expirat termenul de doi ani de detenţie. După ce s-a tratat un timp îndelungat, Petru Godiac s-a stabilit în România.

Ilie Ilaşcu a fost eliberat în mai 2001, primind ulterior cetăţenie română şi devenind senator din partea Partidului "România Mare".

În iunie 2004, a fost eliberat Alexandru Leşco, şi el cu cetăţenie română, după expirarea termenului de 12 ani de detenţie la care fusese condamnat.

În închisorile transnistrene au mai rămas Tudor Petrov Popa şi Andrei Ivanţoc.