Premise există, aşteptăm efectele

19.06.2007

Rezultatele alegerilor locale din 3 şi 17 iunie sunt, fără îndoială, simptomatice. Recursul la istorie ne readuce în memorie un dicton memorabil al celebrului Adam Michnik, în momentul culminant al rezistenţei anticomuniste poloneze – suntem martorii, zicea Michnik, „începutului sfârşitului unui partid care ne-a mâncat prea mulţi ani din viaţă”. Ne-am dori din tot sufletul ca mesajul extrem de optimist al polonezului să capete valenţe moldoveneşti chiar începând cu vara toridă a anului 2007. Ne dorim acest lucru, dar suntem perfect conştienţi că mai e destul de mult până departe, deşi există tentaţia de a cânta de pe acum prohodul comuniştilor. Euforia este, însă, prematură, deoarece poporul moldovenesc urmează încă să înveţe a nu a trăi în neadevăr. Bătrânul Ţuţea spunea că o democraţie depinde cardinal de starea spirituală a naţiunii. Or, o naţiune poate deveni sănătoasă numai în măsura în care reuşeşte să stârpească din rădăcini minciuna primordială, adică să înlăture de la putere şi din politică mentalitatea de tip comunist. Abia atunci vom putea afirma cu certitudine că vindecarea noastră morală este definitivă şi irevocabilă.

Deocamdată, însă, rămânem cu satisfacţia unui început de cale, unei victorii parţiale, care trebuie încă pecetluită printr-un efort continuu de rezistenţă anti-totalitară. Pentru ca mica izbândă din 3 şi 17 iunie să nu fie una a la Pyrrhos, e musai să fim, în continuare, ca un roi de viespi rezistente la toate metodele de stârpire la care puterea va recurge în continuare: intimidare, presiune, marginalizare etc. Nu există cazuri în istorie când un partid comunist renunţă benevol la putere. Prăbuşirea sistemului sovietic, bunăoară, a încununat decenii întregi de luptă şi sacrificii. Dispariţia comunismului moldovenesc este, de asemenea, posibilă doar în urma unui efort de voinţă colectivă, a unei solidarităţi exemplare între forţele care îmbrăţişează valorile democratice. Fundamentul acestei solidarităţi este pe cale de a fi pus după scrutinul din acest an, iar efectele se vor produce, fără putinţă de tăgadă, peste doi ani – la alegerile parlamentare din 2009.