Basarabenii, ultimii la despăgubiri

28.06.2007

Autorităţile din România trebuie să soluţioneze până la sfârşitul anului 2009 peste 16.600 de cereri de despăgubire ale refugiaţilor din Basarabia, ale căror case şi terenuri au fost sechestrate, reţinute sau rămase ca urmare a începerii războiului şi a aplicării Tratatului de pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947. Despăgubirile pe care statul va trebui să le achite cetăţenilor români pentru bunurile din Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa sunt estimate la câteva miliarde de euro.

Potrivit Legii 290/2003, despăgubirile individuale vor fi plătite eşalonat, pe parcursul a doi ani consecutiv pentru achitarea tuturor dumelor solicitate, fiind necesar un interval de cinci ani. Despăgubirile se acordă în natură, în limita disponibilităţilor, din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, sau în bani. Din cele 16.600 de dosare înregistrate la nivelul întregii ţării au fost soluţionate doar 16%, restul fiind în lucru. Acest lucru se întâmplă şi pentru că la nivelul prefecturilor s-a luat decizia ca întâi să se rezolve dosarele privind legile fondului funciar şi apoi cele din Legea 290/2003, pentru a evalua cât teren disponibil mai este pentru restituirile în natură din fiecare judeţ. În cazul în care pentru basarabenii care solicită despăgubiri în natură nu mai este teren disponibil, aceştia vor primi bani în funcţie de suprafaţa pe care a deţinut-o fiecare în Basarabia.

ALAMBICAT. Întârzierea sau încetineala cu care se soluţionează dosarele se datorează şi din cauză că mare parte din solicitanţi a venit cu proba "cu martori". Adică în lipsa actelor care au fost lăsate în goana din calea războiul sau au fost pierdute, solicitanţii pot aduce doi martori credibili pentru a demonstra proprietatea pe care au avut-o. Procedura pare simplă, dar este destul de alambicată: pe lângă cei doi martori (care la vremea respectivă trebuie să fi avut minimum 14 ani), trebuie făcută dovada că măcar ai încercat să obţii de la autorităţile din Republica Moldova sau Ucraina o dovadă a existenţei proprietăţii pentru care soliciţi despăgubiri. Or, în multe cazuri se reclamă faptul că arhivele celor două ţări nu mai deţin astfel de acte şi dosare şi nu pot elibera copii doveditoare pentru cetăţenii români care solicită despăgubiri. Unii prefecţi din România au reclamat chiar o slabă colaborare cu autorităţile moldoveneşti sau ucrainene în această privinţă. Prefectura din Braşov, ca şi cea din Vâlcea, a preferat în multe cazuri să solicite personal autorităţilor din cele două ţări să elibereze acte doveditoare pentru mai mulţi solicitanţi deodată. Această soluţie s-a preferat în cazul în care solicitanţii erau bătrâni şi nu aveau rude care se puteau ocupa de obţinerea "hârţoagelor" necesare, iar deplasarea lor în ţări străine era aproape imposibilă. "E foarte dificil de găsit astfel de martori credibili. Şi trebuie să faci şi dovada că ai solicitat autorităţilor din Republica Moldova sau Ucraina şi că n-ai primit răspuns. Majoritatea celor care au depus dosare a venit cu proba martorilor. Care este o probă, fără doar şi poate, discutabilă. Am soluţionat mare parte din ele şi am rămas cu cele în care este vorba despre suprafeţe mari de teren", spune prefectul de Galaţi, Mihai Capră.

Cele mai serioase probleme sunt cele de constatare a credibilităţii martorilor. În Vâlcea, de exemplu, prefectul Anuţa Handolescu povesteşte de nişte cazuri în care au fost aduşi ca martori oameni care în anii ’40 nu aveau mai mult de 3 ani. "Păi, ce să-mi spună ei? Le-am respins dosarele, dar au contestat şi au câştigat în instanţă. Şi iar au ajuns dosarele la noi." Prefectul de Vâlcea spune că legea este ambiguă şi nu precizează criterii clare în ceea ce priveşte martorii din aceste dosare de despăgubiri.

DESPĂGUBIRI. Potrivit actului normativ care reglementează procedurile de despăgubire a refugiaţilor basarabeni, aceştia vor primi terenuri similare în judeţele în care locuiesc în prezent, conform Legii fondului funciar 18/1991, sau vor primi despăgubiri ori compensaţii, calculate pentru fiecare hectar de teren la valoarea de circulaţie comunicate de primării, în cazul în care despăgubirea nu poate fi acordată în natură. Dar totalul suprafeţei de teren calculat să depăşească 50 de hectare de teren agricol şi 10 hectare de teren forestier. Prefectul de Galaţi susţine că între Legea funciară privind românii deposedaţi de terenuri şi cea privindu-i pe basarabeni există o flagrantă neconcordanţă. "La pământuri, legea prevede că prioritate este restituirea în natură, şi dacă nu este posibil, să-i dăm bani. Dar aceeaşi prevedere privind restituirea în natură sau echivalentul în bani se află şi în Legea funciară românească. Considerăm că este normal ca un cetăţean român care a fost deposedat de teren, indiferent că este vorba despre terenul din Basarabia sau din Bărăgan, el trebuie să primească aceeaşi sumă de bani echivalentă în condiţiile aferente. Numai că, potrivit calculelor, după metodologia legilor funciare, constatăm că un român care a pierdut teren în România primeşte 16,5 milioane pe hectar, iar pentru un teren din Basarabia se ajunge la 85 de milioane. Pentru că sunt metodologii de calcul diferite. Cei de la Finanţe au spus că situaţia trebuie rectificată, pentru că diferenţa este foarte mare şi nu se poate aşa." Prefectul de Galaţi rămâne la teoria restituirii în natură. Dar, "ca să fac treaba asta, trebuie să termin întâi cu aplicarea Legii 247 şi suntem în discuţii cu ADS ca să ne pună la dispoziţie teren pentru a da la oameni. Din ianuarie am depus documentaţia la ADS şi nu am primit răspuns la ea. Până nu termin cu 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţilor, nu mă pot apuca de Legea 290/2003."

NU E PĂMĂNT. Până la data de 1 august, toate persoanele care au depus cereri de despăgubiri trebuie să-şi completeze dosarele. În caz contrar, dosarele incomplete vor fi respinse, iar solicitanţii vor putea apela doar la instanţele judecătoreşti pentru a primi despăgubiri pentru proprietăţi pe care ei sau familia lor le-au avut în Basarabia. Sibiul este unul din cele trei judeţe (mai sunt Caraş-Severin şi Vaslui) în care nu s-a soluţionat nici un dosar. Prefectura sibiană are în lucru toate cele 306 dosare înregistrate până în prezent. Prefectul Ion Ariton justifică această situaţie prin faptul că nici unul din cele 306 dosare nu este complet din punctul de vedere al actelor doveditoare aduse de solicitanţi. "În ceea ce priveşte cererile al căror obiect priveşte atât construcţii, cât şi terenuri agricole, în cazul în care dosarele vor fi complete, acestea nu pot fi soluţionate decât după finalizarea reconstituirii dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, iar acest proces, la nivelul judeţului Sibiu, este încă în derulare. Mai mult, prin adresele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţii s-a subliniat că atribuirea în natură a terenurilor pentru care se solicită despăgubiri în baza Legii 290/2003 nu reprezintă o opţiune a beneficiarilor, ci se face în funcţie de disponibil de teren aflat la dispoziţia unităţii teritorial-administrative, respectiv rezerva locală care reprezintă diferenţa rămasă după finalizarea reconstituirii dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar", se arată într-un comunicat al prefectului de Sibiu. Acesta precizează în acelaşi comunicat că în prezent nu se cunoaşte disponibilul de teren din judeţ ce va rămâne după finalizarea procesului de restituire în baza legilor fondului funciar şi astfel nu se pot soluţiona cererile prin care se solicită despăgubiri pentru basarabeni.

NEÎNCREDERE. Mulţi dintre basarabenii din România care au depus cereri de despăgubiri şi actele doveditoare şi-au cam luat gândul de la primirea vreunui leu sau hectar de pământ. Ei reclamă birocraţia, încetineala cu care se iau în discuţie dosarele la comisiile locale de evaluare, costuri mari şi drumuri până în Ucraina sau în Republica Moldova, unde cu greu mai pot face rost de hârtiile de care au nevoie. "Noi l-am moştenit pe K.A. Mimi. În fapt, răposata mea soţie, Olga Zaica, l-a moştenit. Nu ne aşteptam să luăm ceva. Încă nu e rezolvat nimic. Sper ca aceşti bani să le facă viaţa mai dulce copiilor noştri. Dar mai e mult până văd eu că statul deschide punguliţa şi pentru noi", spune Mihail Gherghina. Nea Arcade din Fundata, refugiat din Basarabia pe când era copil, deşi om în putere, s-a săturat de drumuri făcute la Slobozia, la Prefectură pentru a întreba în ce situaţie se află dosarul său. I-a venit să dea cu basca de pământ când a aflat că a fost programat într-o nouă audienţă în ianuarie 2008. "Legea aia cu despăgubirile nici până acum nu a fost pusă în aplicare. Şi cred că o să mai dureze mulţi ani până o să o pună în aplicare. M-a planificat în ianuarie la o discuţie. Am ajuns la concluzia că Guvernul nu are bani să dea aceste despăgubiri. Iar teren nu au de unde să-mi dea, pentru că tot ce a fost în plus s-a împărţit. Când am fost la Primărie şi am deschis discuţia, unul de acolo a sărit: «Perieţi (comuna de care aparţine satul Fundata din Ialomiţa – n.r.) nu are pământ»", spune nea Arcade. Ilie Frunză, consătean cu nea Arcade, refugiat din Cernăuţi, nici nu a încercat să-şi depună dosarul. E sigur că autorităţile române nu au bani pentru a-i despăgubi pe basarabeni. "De unde să ne dea bani? Au ei bani? Au ei pământuri? Păi, mie ar trebui să-mi dea miliarde pentru proprietăţile pe care le-a avut tata la Cernăuţi. De unde să ni-i dea? Dă-i încolo…" Valerie Nemţeanu, deportat în 1944, este pesimist în ceea ce priveşte despăgubirea care i s-ar cuveni. "Eiiiiiii. Asta cu banii ca despăgubire e cusută cu aţă albă. Oricum, nu cred io că ne vor mai da nouă ceva. Poate că vor fi nişte bani, dar nu îi văd să ne dea cu miliardele de lei vechi înapoi. Că doar nu sunt proşti să dea la săraci." Unii, puţini ce-i drept, sunt mai optimişti. Mihăiţă Ianovski din Piteşti "este pe fir", cum s-ar spune. "Am pus un avocat să se ocupe de aceste acte. Noi mai avem o rudă la Arad, cu care vom împărţi dacă avem de luat ceva. Ştiu că trebuie să ne despăgubească pentru 216 hectare de teren, conacul cu 18 camere de la Vadul lui Vodă, tractoare, eleşteu de peşte, animale etc. Sper să dea aceşti bani şi să-i fac bunicului Leonte bătrâneţea mai uşoară." Una peste alta, povestea cu retrocedările şi despăgubirile pentru basarabenii refugiaţi în anii ’40 rămâne o mare nebuloasă. Una pe care statul român este obligat să o rezolve, dar pe care nu o poate gestiona aşa cum ar trebui.