Centenar Alexandru Bernardazzi, arhitectul Chişinăului

14.07.2007

În curând se împlinesc 100 de ani de la moartea arhitectului Alexandru Bernardazzi, cel căruia Chişinăul îi datorează o bună parte din cele mai frumoase clădiri. Marin Turea a stat de vorbă cu istoricul şi literatul Iurie Colesnic despre moştenirea marelui arhitect.

Reporter: Cum ar fi arătat Chişinăul fără contribuţia lui Alexandru Bernardazzi?

Iurie Colesnic: Chişinăul, fără contribuţia lui Bernardazzi ar fi arătat ca un oraş fără faţă. Fiindcă marele merit al lui Bernardazzi este că el a ştiut să dea un stil. El a demonstrat că arhitectura nu este pur şi simplu o edificare de clădiri – este un limbaj. Toţi arhitecţii Chişinăului după Bernardazzi au ţinut cont anume de acest limbaj, acest tipar pe care el l-a imprimat.

Reporter: Deci, Chişinău, egal Bernardazzi.

Iurie Colesnic: Da, Chişinăul este egal Bernardazzi. Mai ales partea lui centrală, noi nu putem nicidecum să fugim de stilul lui. Stilul lui este atât de puternic încât multe clădiri făcute de alţi arhitecţi i se atribuie lui.

Reporter: Ce se întâmpla până la apariţia lui Bernardazzi în Chişinău?

Iurie Colesnic: Chişinăul era construit după tipicul oraşelor ruseşti. Exista un plan general care utilizat în toate oraşele şi clădirile erau standart. El a stricat tiparul şile-a propus oamenilor cu bani să construiască clădiri care au faţa lor şi care dau oraşului un alt aspect. I-a convins pe aceşti oameni, a convins statul că se poate face aşa ceva şi am obţinut ceea ce avem astăzi.

Şcoala Bernardazzi

Reporter: Şi chiar biserica lângă care ne aflăm...

Iurie Colesnic: La fel, aceleaşi detalii se întrezăresc. El le strecoară foarte interesant. Înfrumuseţările nu sunt într-un stil baroc, nu sunt greoaie. Sunt foarte uşor de perceput, dar sunt foarte plăcute. Eu cred că în interiorul lui el dorea foarte mult ca locuitorii Chişinăului să se simtă puţin altfel. Să aibă un şoc al conştiinţei că locuiesc într-un oraş frumos. Acelaşi lucru l-a făcut şi la Odesa. Odesa îi datorează multe clădiri lui Bernardazzi.

Reporter: Spuneţi-mi, în ce stare se află astăzi clădirile proiectate de Bernardazzi?

Iurie Colesnic: În afară de casa Derojinski, care se ruinează, practic toate clădirile se află într-o stare satisfăcătoare.

Reporter: Cum vedeţi astăzi lucrurile în sens arhitectonic în Chişinău? Există o luptă între nou şi vechi? Vechi în sensul bun al cuvântului. Cum vedeţi, în general, evoluţia în plan arhitectural a oraşului?

Iurie Colesnic: Chişinăul este la ora actuală un oraş proiectat eclectic. Nu există o concepţie clară. Şi eu cred că aici este momentul de a reveni la şcoala lui Bernardazzi. Fiindcă Bernardazzi a venit cu o concepţie. El nu a construit clădiri, el a construit un oraş. Noi astăzi construim pur şi simplu clădiri separate, dar neavând un limbaj, introducem partea noastră creativă. Chişinăul va arăta în anii viitori ca o sperietoare.