Moscova nu crede lacrimilor sau Vladimir Voronin, tovarăş de drum

18.07.2007

„Moscova, după cum se ştie, nu crede lacrimilor şi nici preşedintelui moldovean” - acesta este titlul cu care Komersant Plus, portavoce a autorităţilor separatiste de la Tiraspol, anunţă în una dintre ultimele ediţii un grupaj de materiale privind încercările preşedintelui Vladimir Vornin de a pune în aplicare un plan de soluţionare a conflictului transnistrean de comun acord cu preşedintele rus, Vladimir Putin. În materialele plasate de ideologii transnistreni în Komersant Plus sunt de reţinut două lucruri importante.
Primul: ruşii sunt gata să accepte un plan de soluţionare a problemei transnistrene doar în cazul în care acesta satisface interesele Federaţiei Ruse, iar interesul ei de bază este menţinerea trupelor armate ruse pe malul stâng al Nistrului.
Iată ce afirmă unul dintre analiştii acestei publicaţii, Valerii Kosariov, într-un articol întitulat „Pe cine Voronin promite să iubească?”: „... lupta aprigă dusă de Voronin pentru eliberarea Transnsitriei de prezenţa militară rusă poate fi calificată, în mod univoc, ca o provocare periculoasă şi extrem de cinică, care nu are nici o legătură cu reunificarea ţării şi care ignoră, în mod brutal, voinţa populaţiei care se doreşte a fi „anexată”. Concluzia care se desprinde de aici este că Federaţia Rusă va accepta propunerile lui Voronin ca reprezentaţii Transnistreni, adică agenţii FSB, să ocupe funcţii importante în Guvernul de la Chişinău şi să li se aloce o cotă de 20 de locuri în Parlamentul moldovean, dar, în nici un caz, nu-şi vor da acordul să-şi scoată trupele din Transnistria. Asta, de fapt, înseamnă transnistrizarea Republicii Moldova.

Vor da ruşii vrabia din mână pe cioara din gard?

Dacă e să privim lucrurile din perspectiva ruşilor, vom vedea că ei nu au nici un motiv să-şi retragă trupele, odată ce interesul lor reclamă menţinerea lor în Republica Moldova, în coasta Uniunii Europene şi NATO. Dacă scot trupele - pierd Transnitria. S-ar putea ca Vladimir Voronin să le fi promis întreagă Moldova în schimbul Transnistriei. Dar Moldova deja nu mai este a lui Voronin, comuniştii vor pierde în 2009 alegerile. Şi nici ruşii s-ar putea să nu mai aibă prea mare încredere în Voronin, care „i-a trădat” în 2003, iar acum a revenit în braţele lor trădând, pe bune, Occidentul şi partenerii politici interni. Aşa că e puţin probabil ca ruşii să dea vrabia din mână pe cioara din gard.

Drama preşedintelui Voronin

Al doilea lucru important care este de reţinut din lectura ultimilor ediţii ale Komersant Plus: în materialele de bază ale acestei publicaţii trece ca un for roşu apelul de a-l aduce pe Vladimir Voronin pe banca acuzaţilor, bineînţeles, după ce acesta va părăsi sau va fi debarcat din fotoliul prezidenţial. Vom menţiona că această ameninţare din Komersant Plus nu este un act singular, ea a mai fost auzită şi din gura unor reprezentaţi ai opoziţiei de la Chişinău, care, în perioada guvernării comuniste, au fost „deranjaţi” justificat sau nu de organele de forţă şi judiciare la comanda sau cu acceptul lui Voronin şi care sunt bănuţi, nu fără temei, că ar întreţine relaţii de prietenie cu Igor Smirnov şi cu serviciile secrete ruse. Deci, Moscova, cu adevărat, nu crede lacrimilor.

Pentru toţi este clar că Moscova joacă acum la două capete: Voronin şi Smirnov/ regimul separatist de la Tiraspol. Ea va smulge tot ce poate de la Voronin, dar, în mod sigur, că nu-l va sacrifica pe Smirnov în beneficiu lui Voronin. Să nu uităm că, de când există Republica Moldova, doar în timpul preşedinţiei lui Voronin diplomaţia moldoveană a declarat răspicat că armata rusă este una de ocupaţie, că Moscova supune Moldova unui şantaj energetic şi multe alte adevăruri ce ţin de relaţia cu „fratele rus” care nu au fost rostite nici în timpul lui Snegur, nici în timpul lui Lucinschi. Dacă vă aduceţi aminte, prin 2003, după ce autorităţile au refuzat, în mod subit, semnarea memorandumului Kozak, prin Chişinău mergea vorba că serviciile speciale ruse ar intenţiona lichidarea fizică a lui Vladimir Voronin, ca plată pentru umilinţa îndurată de preşedintele Putin. În mod sigur că acela nu era doar un zvon. Asta face ca Vladimir Voronin să nu mai poată fi omul Moscovei. El nu mai este omul ruşilor, poate doar „un tovarăş de drum”. Dar nici al nostru, al moldovenilor nu mai este. Asta e drama preşedintelui Voronin. Vladimir Voronin i-a trădat pe moldoveni pentru că a ajuns sau este pe cale de a ajunge la o înţelegere cu ruşii, o înţelegere care pune în pericol existenţa Republicii Moldova. Şi nu contează că o parte dintre moldoveni doreşte ca Republica Moldova să existe ca stat independent, iar altă parte – ca într-o bună zi să se unească cu România. Contează că acum toţi moldovenii doresc ca acest stat să existe, să se integreze în Uniunea Europeană, să-şi afirme neatârnarea faţă de Federaţia Rusă şi să se elibereze de forţele militare ruse de ocupaţie. Şi este greu de crezut ca astăzi cineva va putea trece peste această voinţă a lor.