Tăcerea ierarhilor îi face complici

24.07.2007

Realizatorii a emisiunii „Rezonans” de la Moldova 1 din sâmbăta trecută au încercat să demonstreze publicului telespectator că Vladimir Voronin nu a spus nimic ieşit din comun, afirmând pe 10 iulie, la Mănăstirea Condriţa, în faţa capilor Mitropoliei Moldovei, că „Iisus Hristos a fost primul comunist”. Altfel spus, jurnaliştii de la televiziunea publică au încercat să prezinte blasfemia proferată de Voronin drept adevăr. Trebuie să vă spun că gestul jurnaliştilor de Moldova 1 nu a fost de natură să-mi trezească nici cea mai mică indignare. Şi nu pentru că nu ar fi nimic de reproşat realizatorilor emisiunii. Ba, dimpotrivă, ei se fac vinovaţi de încălcarea normelor deontologice ale meseriei, de manipulare prin omisiune, deoarece au prezentat drept argument nişte fragmente din autori ruşi, dar nu textele integral şi, plus la asta, ca şi preşedintele Voronin, şi-au luat pe suflet unul dintre cele mai grele păcate, hulindu-l pe Iisus Hristos. Dar cum să te indignezi de gestul unor jurnalişti rătăciţi (au mai fost şi alţii care puneau semnul egalităţii între, pe de o parte, Sfânta Treime şi, pe de altă parte, Voronin, Tarlev şi Popa Vană), atunci când chiar înalţii ierarhi de la Mitropolia Moldovei, inclusiv mitropolitul Vladimir, nu au considerat necesar, cel puţin, să se desolidarizeze de afirmaţiile şefului statului? Atât de mare să fie frica sau dependenţa lor faţă de liderul Partidului Comuniştilor, încât nu au îndrăznit să dea, cel puţin, o replică? Sau poate ei sunt de acord cu ceea ce a spus Voronin, poate ei cred sincer că „Iisus Hristos a fost comunist”? Oricum n-ar fi, ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă şi în acest moment în Republica Moldova, mi se pare extrem de grav. Este vorba de o paranoia care, iată, afectează nu doar vârfurile politice şi administrative, dar unele vârfuri ecleziastice din Republica Moldova.

Când prima dată am auzit afirmaţia lui Voronin că Hristos ar fi comunist, mi-am zis că, de, o fi scăpat omul o prostie pentru care regretă. Dar, iată că nu este „o scăpare”, odată ce această blasfemie este preluată de jurnaliştii obidienţi puterii. Deci, Vladimir Voronin îşi menţine şi insistă în afirmaţiile făcute la Mănăstirea Condriţa. Tăcerea ierarhilor de la Mitropolia Moldovei îi face suspecţi de complicitate la blasfemie, la hula adusă Divinităţii. Ei însă mai au o şansă, nu ca să se reabiliteze în faţa opiniei publice, ci ca să salveze nişte aparenţe: să declare că se desolidarizează de afirmaţiile şefului statului, aşa cum cel care vine să se boteze declară, personal sau prin naşi, că se leapădă de satana.
La Condriţa, Vladimir Voronin a afirmat: „Preoţii, dacă vor să existe în Mitropolia Moldovei, nu au de ales decât comuniştii” (vezi ediţiile FLUX de joi şi vineri, 19 şi 20 iulie 2007). Nimic mai fals. Adevărul este altul: preoţii, dacă vor să existe Mitropolia Moldovei, trebuie să se lepede de comunişti, să renunţe la a face politica comuniştilor şi să-şi îndeplinească misiunea lor de preoţi, hărăzită de Dumnezeu. Altfel, s-ar putea ca după alegerile parlamentare din 2009, odată cu căderea Partidului Comuniştilor, să se prăbuşească şi Mitropolia Moldovei, structura locală a Patriarhiei Ruse. Şi nu pentru că cineva ar dori închiderea ei, ci pentru că nu se vor mai găsi credincioşi pentru o biserică în care şi Iisus Hristos este declarat comunist.