Imediat după ocuparea Basarabiei, la 28 iunie 1940, comuniştii au perseverat în a instaura „viaţa nouă” în sensul pe care îl înţelegeau ei: arestări, deportări, execuţii, toate fiind menite să-i asigurare viitoarei guvernări liniştea pentru mulţi ani înainte...

„Experimentul” a durat până în a doua jumătate a lui iulie 1941 când, odată cu instaurarea administraţiei româneşti în Chişinău, s-au întreprins măsuri pentru a identifica unele crime ale regimului sovietic, locurile de masacru în masă a oamenilor nevinovaţi.

Cu toate că bolşevicii au încercat să distrugă orice urmă, documentele de arhivă arată că unul dintre aceste locuri a fost clădirea fostului Consulat italian din str. Viilor - actualul teritoriu al aşa-numitei estrade de vară din str. Alexe Mateevici, din imediata apropiere a Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice.

În acel imobil NKVD-ul şi-a instalat sediul între 28 iunie 1940 şi iulie 1941.
Publicăm mai jos spicuiri din rapoartele semnate de chestorul poliţiei şi şeful Biroului Siguranţei din Chişinău, informaţii redactate pe urme proaspete, din care desprindem primele mărturii documentare privind atrocităţile sovieticilor în Basarabia. Imaginile completează documentele.

Un prim raport este datat cu 31 august 1941, celelalte completează şirul evenimentelor până la înhumarea creştinească a martirilor.

[...] „Chestura poliţiei municipiului Chişinău, Biroul Siguranţei, 31 august 1941: „Făcând informaţii şi cercetări pentru a se stabili locul de înhumare a victimelor politice ale terorii roşii, am putut stabili în ziua de 30 august 1941 următoarele: În localul fostului Consulat Italian de pe str. Viilor în prezent ars complet [nu s-a păstrat nicio imagine a imobilului - n.n.], în partea din fund a curţii, în apropierea unui beci, într-un loc viran camuflat cu scânduri înalte în parte arse, se găsesc două gropi mari, proaspete, în care se află îngropaţi mai mulţi oameni împuşcaţi în timpul retragerii din Chişinău a trupelor roşii.S-au găsit şi două tărgi pline de sânge cu urme de gloanţe la extremităţi, ceea ce denotă că persoana pusă pe targă, dacă mai avea convulsiuni, i se trăgeau focuri de revolver în cap, pentru a se asigura că este moartă (loviturile de armă se văd la capătul tărgii). De asemenea, s-au găsit mănuşile lungi de piele pline de sânge, cu care se ridicau cadavrele însângerate şi se aruncau în groapă.

Execuţia se făcea în beciul consulatului, unde sunt urme evidente de aceasta şi unde s-au găsit şi cele două tărgi şi mănuşile. În tot locul înconjurat cu gard şi care are o suprafaţă de circa 150/160 metri pătraţi, se găsesc cadavre.

După aspectul stratului superficial de cadavre (îmbrăcămintea indică persoane de bună condiţie socială), şi din informaţiile culese reiese în mod neîndoielnic, că printre morţi ar fi şi multe persoane, dintre cei socotiţi dispăruţi sau deportaţi, fruntaşi ai luptei naţionale, care au fost executaţi în secret.

În timpul stăpânirii ruseşti, aici îşi avea sediul biroul central al serviciului NKVD local şi aici se făceau ultimele şi cele mai riguroase cercetări, pentru deţinuţii politici. Urmează a se face deshumarea cadavrelor pentru identificarea celor ce au fost victime ale terorii bolşevice în acest oraş.

[...] Din informaţiile culese şi din cercetările făcute, rezultă că execuţia se făcea după sistemul Ceka, prin împuşcare pe la spate, în cap, de către doi călăi, care executau atribuţiunile în mod consecutiv. S-au mai găsit şi o căldare şi un panou de carton, cu numeroase perforări, care din cercetări, era folosit pentru exerciţii de tragere în vederea execuţiei. Lovituri de gloanţe şi câteva proiectile se mai află şi azi în peretele subteranei, unde se făceau împuşcările.

[...] În asistenţa delegaţiilor autorităţilor locale interesate în cazul celor executaţi de soviete şi îngropaţi în grădina fostului Consulat Italian din str. Viilor, s-a procedat azi 5 septembrie 1941, cu o echipă de lucrători, la deshumarea cadavrelor. Până seara s-au scos 32 de cadavre de bărbaţi şi tineri elevi, care după aspectul corporal şi al îmbrăcămintei par a fi intelectuali şi studenţi sau elevi din localitate. Victimele, în majoritate, au fost executate prin împuşcare în cap, din spate. S-a constatat de asemenea că împuşcarea s-a făcut în serie, iar cadavrele au fost aruncate în stare muribundă în gropi, în dezordine. Deshumarea continuă.

[...] În continuarea cercetărilor persoanelor executate de soviete şi îngropate în grădina fostului Consulat Italian din strada Viilor, până în seara de 6 septembrie 1941, s-au dezgropat 85 cadavre. După actele găsite la ei, în majoritate sentinţe de condamnare, s-au identificat numiţii: Tislaru Ioan, Banu Ilie, Doroftei Dionisie, Truşcă Ene Grigore, Schiba Nicolae, Vieru Dimitrie, Guţu Teodor, toţi foşti în serviciul CFR şi condamnaţi în ziua de 3 iunie 1941 la 25 ani închisoare. De asemenea sau mai identificat următorii: Filipenco David, Melentevici, Cernevschi Vlad şi Şevcenco. Deshumarea continuă.

[...] Efectuându-se deshumarea, s-au scos din gropi comune un număr de 75 de cadavre, până în seara zilei de 7 septembrie, când s-a întrerupt lucrul. După actele găsite la ei - în majoritate, sentinţe de condamnare - s-au identificat numiţii: Ţanţu Pavel şi Ţanţu Petru (primul funcţionar la postul de radio local, iar secundul învăţător), fiii fostului prefect de Lăpuşna Vasile Ţanţu şi maior în regimentul moldovenesc, preotul Tudorache Nazarov, subdirector la banca oraşului, Teslaru Ioan, Banu Ilie, funcţionari CFR, Doroftei Dionisie, informator C. III, Truşcă Ene Grigore, Schiba Nicolae, Vieru Dumitru, Guţu Teodor, căpitan pensionar, Roşca Ilarion, şef de secţie de jandarmi în comuna Străşeni, Suruceanu (fără alt nume, deoarece nu s-a putut ceti pe sentinţă), Popescu Ioan, funcţionar comunal şi Bădăluţă, fost primar în comuna Durleşti. Dintre cadavrele neidentificate se observă un cadavru îmbrăcat în rasă preoţească, elevi de liceu, identificaţi după şepci, studenţi şi restul de cadavre, după îmbrăcăminte, par a fi oameni intelectuali.

Dintr-o groapă au fost scoase 15 cadavre, dintre care unul a fost identificat după sentinţă, a lui Cernevschi Vladimir, fost şef de secţie de gardieni publici la Chestura Poliţiei Chişinău, ceilalţi neidentificaţi. Toţi sunt legaţi la mâini, iar Filipenco, fost agent la Corpul III Armată, are şi picioarele legate. Sentinţele au fost date de Tribunalul Militar al NKVD-ului, semnate de colonelul Zonov şi sergenţii Grigorenco şi Gucianov, iar secretar Gruzinschi. Cadavrele au fost ţinute expuse la dispoziţia publicului, pentru a se putea identifica după ce au fost dezinfectate de medicul legist Filatov Petru.

[...] În ziua de 8 septembrie 1941, orele 12 s-a oficiat un serviciu religios, de un sobor de preoţi în frunte cu I.I.S.S. Mitropolitul Bălan al Ardealului şi S.S. Efrem locotenent mitropolitan al Basarabiei. Au asistat şefii autorităţilor civile şi militare şi un numeros public, printre care şi familiile îndoliate ale victimelor, ce au putut fi recunoscute.

Cadavrele au fost băgate în sicrie de lemn, împodobite cu flori şi aşezate pe care cu boi, în formă de cortegiu. Cortegiul a fost precedat de un grup de tineri cu flori, reprezentanţi ai comunelor învecinate, cu pancarte ocazionale.

A cuvântat după efectuarea serviciului religios I.P.S.S. Mitropolitul Bălan, preaslăvind jertfa celor ce au căzut victime terorii roşii luptând pentru cauza românească. Înmormântarea s-a făcut la cimitirul ortodox, într-un loc rezervat pentru aceasta. Chestorul poliţiei Maior Vasilache, Şeful Bri. Siguranţei Comisar Tr. Andreescu”.

Aceste rapoarte constată doar o mică parte din atrocităţile comuniştilor în Basarabia, iar lista celor executaţi la sediul NKVD rămâne a fi identificată.

Mihai Taşcă, dr. în drept secretarul Comisiei prezidenţiale pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din R. Moldova