Unul din efectele cele mai benefice ale creării comisiei prezidenţiale pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar în R. Moldova este posibilitatea de a explora multe dintre documentele de arhivă până acum inaccesibile cercetătorilor. Un astfel de document, care datează cu 12 februarie 1976, vine să relateze poziţia comuniştilor chinezi faţă de politicile „naţionale” sovietice în Moldova Sovietică. Articolul intitulat „Şovinismul Velicorus în Moldova” era publicat de agenţia chineză Sinhua şi în aceeaşi zi a fost preluat de sovietici şi transmis cu titlul de „strict secret” tuturor membrilor Biroului Politic al CC al PCUS.

Potrivit autorilor articolului, K. Marx şi F. Engels recunoşteau încă la mijlocul secolului XIX că „valahii şi daco-romanii constituiau masa principală a populaţiei teritoriului între Dunărea de Jos şi Nistru”, iar „ţarii vechi şi noi ai Rusiei” se tem să recunoască acest lucru şi obligă prin forţă moldovenii să se rusifice. Cercurile politice ţariste îi considerau pe moldoveni „ruşi puţin modificaţi”, iar noii ţari sovietici accentuau că la începutul secolului XX s-a format „o naţiune moldovenească” independentă. Autorii chinezi consideră că noii ţari au preluat ştafeta de la ţarism şi sub „apanajul „bilingvismului” promovează, de fapt, limba rusă şi suprimă funcţionarea limbii moldoveneşti”.

Documentul constata că în raportul primului secretar al CC al PC din Moldova, publicat la 27 aprilie 1973 în ziarul „Moldova Socialistă”, se arăta că era obligatoriu de studiat limba rusă în întreg sistemul educaţional din Moldova, de la grădiniţe până la instituţiile de învăţământ superior. În acelaşi timp, în numărul 5 al revistei „Sovietskaia etnografia” de asemenea se chema la „o răspândire mai largă a limbii ruse printre populaţia (Moldovei)”. Drept rezultat al acestor politici era atestată „decăderea instituţiilor cu predare în limba moldovenească”. Primul secretar al CC al PCM era nevoit să recunoască „reuşita scăzută” în instituţiile de învăţământ din republică şi scăderea numărului publicaţiilor în limba moldovenească.

Potrivit datelor „Anuarului de Statistică” a economiei naţionale a URSS, numărul ziarelor în limba moldovenească a scăzut cu 50% în perioada din 1960 până în 1974. Cărţile publicate în limba moldovenească reprezentau doar 33% din totalul celor publicate în republică în 1974, în comparaţie cu 64%, în 1950.

Articolul constată că pentru a accelera procesul de rusificare şi a intensifica dominaţia asupra Moldovei, revizioniştii sovietici, sub pretextul „schimbului de cadre”, au expulzat mulţi nativi de pe pământurile natale. Cartea „Populaţia Moldovei”, publicată în URSS, recunoştea că în anul 1970 numărul moldovenilor a crescut sensibil în alte republici unionale în comparaţie cu anul 1959, iar în unele republici chiar de două-şase ori. Recensământul sovietic din 1970 arăta, potrivit comuniştilor chinezi, că peste 390 mii de moldoveni (14,8% din totalul populaţiei) au fost nevoiţi să plece din republică, iar 17% din ei au declarat limba rusă ca limbă nativă.

Referindu-se la anexarea Basarabiei de către ţarii ruşi, comuniştii chinezi îl invocă pe F. Engels, care spunea că: „În acest caz vorbim despre o cucerire violentă, deschisă, a unui teritoriu străin, de un jaf ordinar”. În viziunea comuniştilor chinezi, moldovenii erau lipsiţi de drepturi din punct de vedere politic în perioada sovietică, deoarece noii ţari prin toate mijloacele reprimau cadrele autohtone. Ziarul „Moldova Socialistă” din 27 aprilie 1973 publica un raport în care se menţiona că în Moldova „rezolvarea problemelor de cadre trebuie să fie realizată din perspectivă internaţionalistă”; că „a sporit numărul multinaţional al cadrelor înalt calificate”. Pe parcursul mai multor ani, se menţionează în document, sub acest pretext ţarii sovietici excludeau cadrele din rândurile populaţiei locale şi le înlocuiau cu „specialişti” ruşi cu studii superioare. Astfel, moldovenii erau lipsiţi de dreptul de a fi stăpâni în republica lor.

În urma publicării acestui articol, CC al PCUS remitea către CC al PCM scrisoarea nr. 504, prin care cerea de urgenţă intensificarea activităţii agenţiei informaţionale moldoveneşti privind pregătirea materialelor despre viaţa republicii pentru presa străină. Luând act de indicaţiile de la Moscova, V. Vâşcu, şeful Secţiei propagandă şi agitaţie a CC al PCM, făcea cunoscut superiorilor sovietici faptul că la 20 aprilie 1976 Biroul CC al PCM a luat decizia de a crea Redacţia principală de informaţie pentru străinătate în cadrul Agenţiei Moldoveneşti de Informaţie ATEM.

Dincolo de această dispută ideologică şi propagandistică sino-sovietică, câteva lucruri importante pentru istoria noastră apar tranşant în document. În primul rând, atestăm o continuitate între politicile ţariste şi cele sovietice în problema deznaţionalizării românilor din RSS Moldovenească. Comuniştilor chinezi nu le-a scăpat în acelaşi timp faptul că oficialii sovietici au mers şi mai departe, cultivând ideea unei „naţiuni moldoveneşti” independente, distincte de naţiunea română. În document apar evidente câteva metode prin care românii erau deznaţionalizaţi: falsificarea istoriei; rusificarea şi promovarea limbii ruse sub apanajul bilingvismului; promovarea principiului internaţionalist în selecţia cadrelor şi excluderea românilor de la funcţiile de conducere; depopularea teritoriului de români prin expulzarea lor sub diferite forme în afara republicii; menţinerea la un nivel scăzut a procesului de educaţie în limba „moldovenească” etc.

Dr. Octavian Ţîcu,
conferenţiar universitar ULIM