La Centrul de Cultură şi Artă „Ginta Latină” din Chişinău a avut loc, ieri, premiera piesei de teatru „Casa M”, o relatare dureroasă a fenomenului violenţei în familie, ale cărei victime sunt în special femeile şi copiii. Organizat cu susţinerea financiară OSCE, spectacolul, realizat în genul teatrului-document, este creaţia tinerei regizoare Luminiţa Ţâcu şi a unui grup de actriţe tinere, care au intrat convingător în rol.

Pe scenă: patru femei, un rând de borcane şi… o bicicletă. De fapt, ar trebui să încep de la coadă, o bicicletă, care pedalează pe loc, borcane, care trebuie umplute cu ceva, şi patru femei, care trebuie ascultate. Or, chiar dacă par obişnuite la prima vedere, e de ajuns să le asculţi ca să înţelegi, în sfârşit, cât de mult violenţa macină temeliile familiei în ţara noastră şi distruge vieţile celor care le-au căzut victime. Mame bătute de soţi, odrasle agresate fizic, copile violate. Sunt istorii autentice, relatate fără ocolişuri în limbajul original al femeilor din zona rurală. Tot ce auzi pe scenă nu e deloc o ficţiune, ţi se spune chiar din start lucrul acesta, şi totuşi rămâi şocat de modul în care au fost mutilate vieţile femeilor de către soţii lor. Spectacolul ridică o cortină grea de pe un fenomen ce trebuie conştientizat de fiecare dintre noi şi lasă, în acelaşi timp, o groază de întrebări. Principala, care îţi vine mai întâi, este: „De ce nu divorţează? De ce rabdă?”. Imediat, femeia îţi răspunde: „Pentru că îi pozor. Nu vreau să mă vorbească lumea...”.

În discuţia moderată de regizorul Mihai Fusu după spectacol s-a spus că piesa nu este o pledoarie împotriva bărbaţilor, dimpotrivă, în faţa noastră e o problemă socială gravă, de a cărei rezolvare trebuie să se preocupe întreaga societate. În prezent, în Republica Moldova funcţionează Legea nr. 45 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie, iar în fiecare primărie din sat este angajat un asistent social. El trebuie să acorde ajutor persoanelor care au fost supuse agresiunii. Important însă este să nu rămânem martori indiferenţi în faţa acestui fenomen.

La premieră a fost prezentă şi Eugenia Benigni, reprezentanta OSCE Moldova pentru trafic de fiinţe umane şi violenţă în familie. Ea a precizat că, prin piesa „Casa M”, OSCE vrea să sensibilizeze cât mai mulţi oameni şi, poate, să propună unele soluţii. În acest sens, Eugenia Benigni a spus că spectacolul va fi înregistrat pe suport audio şi video, pentru difuzare pe posturile de televiziune şi radio din republică. De asemenea, a anunţat că, în perioada 25 noiembrie - 10 decembrie, se va desfăşura o campanie de informare largă în Republica Moldova privind consecinţele actelor de violenţă în familie, care pot avea nu numai aspect fizic, dar şi psihologic sau economic.

În fine, spectacolul mişcă cu adevărat. Este o producţie inedită şi ca abordare, şi ca temă. Cei care l-au văzut cu siguranţă au ieşit din sală profund marcaţi de vocile feminine îndurerate care şi-au povestit poveştile vieţii deloc de invidiat.