Primisem recomandarea de a realiza un interviu cu arhimandritul Andrei staretul Manastirii "Sfantul Apostol Andrei" din Durlesti, inainte de nenorocirea de pe 1 aprilie. Acum eram dublu motivata. Nu vorbisem niciodata cu un calugar si nici nu banuiam ca imi va fi atat de interesant. Ascultandu-l, absorbeam fiecare cuvant. Am venit sa obtin raspunsuri, dar am iesit cu mult mai multe intrebari.

Ce V-a determinat sa pasiti in lumea monahismului?

In primul rand vreau sa aduc o lumina in cadrul acestui fapt. In urma unor studii liceale, universitare, am constatat ca totusi eu, ca teolog, m-am gandit sa recurg la una dintre vocatiile bisericii noastre-de a ma calugari. Este vorba de o misiune in faza unui moment de a fi celibatar. Mai frumos suna cuvantul monah-care se descifreaza ca unul pentru Dumnezeu, m-am dedicat voii lui Dumnezeu. Sfantul Apostol Pavel marturiseste intr-o Evanghelie catre meseni ca cel ce se insoara bine face, dar cel ce nu se insoara mai bine face. Aceasta randuiala a monahismului trebuie s-o interpretam ca fiind una virtuala si in sensul acesta sa fie una vocationala. Monahismul este o aripa a ortodoxiei, sa intelegem ca marea majoritate a sfintilor au venit dintr-o lume a monahismului. Accentuez marea majoritate, nu toti.

M-a determinat dragostea fata de Dumnezeu. M-am calugarit la o varsta frageda, de 22 de ani.

Si nu ati regretat chiar niciodata?

N-am avut nici un regret si nici in momentul de fata n-am nici un regret. Daca m-as naste inca o data, tot calugar as deveni.

Am incurajat viata de familie, ca fiind una frumoasa. De fapt, familia si monahismul presupun aceleasi responsabilitati. Ambele, daca dezertam, nu facem decat sa cadem in apostazie. Nu putine sunt cazuri cand apar divorturile, bine si in monahie se dezerteaza. Dar sa intelegem ca totusi familia, cununia este la nivel de taina, insa monahismul este consacrare.

Bine, puteti renunta la viata de cuplu, dar copiii proprii nu Va lipsesc?

Eu am foarte multi copiii. Copiii mei sunt credinciosii, copiii sunt cei care ma asculta, sunt enoriasii si fii mei duhovnicesti. Rodul dragostei mele o reprezinta comunitatea, pe care Hristos mi-a incredintat-o s-o duc in imparatia lui Dumnezeu. Este un act de jertfa monahismul. E adevarat ca in viata pe care o traim acum, as spune ca e greu sa mai aducem tineri in randul monahismului, pentru ca traim intr-o perioada grea, de globalizare, mai este si secularismul acestei vieti. Nu prea putem sa aducem multi tineri in biserica, urmarind scopul de a-i calugari, dar si calugaria este un dar de la Dumnezeu. Multi sunt chemati, putin sunt alesi. De aceea ortodoxia noastra are nevoie de calugari devotati, nu de impostori. Adica sa nu ne calugarim in folosul obtinerii unor lucruri trecatoare. Trebuie sa ne calugarim avand la baza smerenia, dragostea fata de Dumnezeu si de Biserica.

Care ar fi un motiv de calugarie? Care sunt lucrurile trecatoare pe care ar putea sa le castige un impostor calugarindu-se?

Unii vin cu intentia de a gasi la Manastire un refugiu. Da, la Manastire gasesti un refugiu duhovnicesc, dar nu trebuie sa cauti un refugiu din punct de vedere material. Ca un esec al vietii. Zic, uite dezertez din lumea asta, si merg la Manastire unde obstea are grija de mine si nu am alte responsabilitati. Astea sunt preconceptii gresite. Monahul totusi trebuie sa promoveze viata pentru Hristos, pentru biserica, si nu numai pentru el insusi, dar si pentru cei din afara, sa ne rugam pentru toata lumea.

Sa nu ne izolam, pentru ca autoizolarea nu duce la bine. In perioadele vechi manastirile se construiau departe de lume, ca sa fie un refugiu, un refugiu pentru calugari, pentru a fugi de ispite. Dar acum e cazul sa intelegem ca manastirea nu trebuie sa fie departe de lume, ca sa nu instrainam lumea de noi. Trebuie sa fie aproape de lume, de zidirea umana, pentru ca lumea sa vada chipul si asemanarea lui Dumnezeu, in fiecare om se culege Mantuirea, legatura dintre om si Dumnezeu.

Societatea evolueaza zi de zi, ce schimbari ati admite in Biserica pentru a fi intr-un pas cu societatea?

Biserica evolueaza si ea, tine pasul cu societatea. Dar, in Biserica nu se accepta reforme, reforme care sa fie in asentimentul societatii, reforme conform carora Biserica sa fie condusa sau manipulata de societate. Este o institutie sacra, in vremurile care traim trebuie sa conducem biserica, ajustand-o la principiile valorilor umane. Dar sa pornim de la moralitate. Moralitatea trebuie sa fie principiul de baza. Acum trebuie sa remarcam ca avem o societate in declin, o societate care este foarte crancena, dura.

La care eu la un moment dat am zis ca sunt 3 stari sociale in convetuirea noastra in comun. Prima este cea mai dureroasa, ca fiind om contra om, legea junglei, in care omul isi pierde echilibrul moral si devine un om fara Dumnezeu, se atrofiaza moralitatea. De aici vedem revolutia omului impotriva lui Dumnezeu, starea aceasta vulcanica a omului cand nu il mai recunoaste pe Dumnezeu ca fiind Atotcreator si Mantuitor. Omul devine un micro- Dumnezeu. Aceste forme le vedem si in zilele noastre, crime, avorturi, tot felul de stari revolutioniste. Noi trebuie sa tinem cont de aceste stari haine.

A doua stare este om pe langa om. Omul care te consoleaza, spunand ca ii este mila de tine, dar mai mult i-e mila de el. O consolare la nivelul buzelor doar. Nu este si o starea interioara launtrica la fel ca in morala crestina.

Iar a treia forma si cea mai frumoasa, este om pentru om. Omul cand se duce in slujba omului. Omul trebuie intotdeauna sa se jertfeasca pentru om, unii pentru altii. Si toata viata noastra pe Hristos si Dumnezeu sa-l laudam.

Cum atrageti copiii sa vina la biserica?

Vreau sa va spun si in calitatea mea de profesor de religie. Predau religia la liceul "Hyperion" si la Liceul teoretic din Durlesti. Copiii sunt foarte sensibili, si nu in zadar Hristos spune :"lasati copii sa vina la mine, caci unora ca acestia le este imparatia Domnului". In general copii trebuie tratati ca cei mai nevinovati si cei mai puri. Copiliul este imaculat. Copilul trebuie sa-l atragi din privire. Copilului trebuie sa te daruiesti. Copilului nu poti sa-i predai teologie, teologia este pentru cei mari. Teologia nu este vorbirea despre Dumnezeu, dar vorbirea cu Dumnezeu, prin rugaciune. Trebuie sa invatam de la copii, chipul cel nevinovat, smerenia si sinceritatea lor.

Eu am avut cazuri foarte frumoase, cand vin copiii cu parintii de mana la biserica si la un moment dat parintii sunt straini de comportamentul lor in Biserica. Copilul de clasa intai sau a doua ii ia pe parinti de mana si la arata la ce icoane sa se inchine si unde sa aprinda lumanarea. Va dati seama ca pentru mine este ceva deosebit, copilul sa invete pe propriul parinte cum trebuie sa se comporte in biserica. Din acest punct de vedere, era bine ca situatia sa fie invers. Dar acum acceptam aceste realitati, deoarece copilul este educat. In general trebuie sa implementam dragostea fata de Dumnezeu nu doar in randul copiilor, dar si al tineretului.

Biserica este plina de tineret. Biserica fara batrani este seaca si fara tineret este stirba. La un moment dat trebuie sa ne completam unul pe altul si trebuie sa fie si tineretul si virstnicii.

Traditia si izvorul traditiei trebuie sa fie in Biserica.

Din pacate, vedem ce s-a inatamplat acum cateva zile in Durlesti, crima odioasa a celor doi tineri, care a avut loc. Trebuie sa va spun ca cei doi tineri frecventau biserica la mine, erau si fii mei duhovnicesti. Veneau in biserica, se marturiseau periodic. Deci, erau niste tineri model pentru societate. Dar vedem ca traim vremuri apocaliptice, cand puterea raului este cea care depaseste frontierele.

Cred ca a fost foarte greu pentru dumneavoastra?

Sigur e greu. Intr-o oarecare masura, ma simt purtator al vinei. Privesc prin prisma acestor lucruri si trebuie sa ne rugam la Dumnezeu, ca sufletele acestor tineri sa fie in imparatia lui Dumnezeu.

Cum V-ati explicat ca s-a intamplat, oarecum, aproape de manastire?

Este in vecinatate. Faptul ca s-a intamplat acest lucru, de multe ori, ca om, nu pot sa-mi explic. Ca preot, ma gandesc ca poate Dumnezeu i-a vrut acolo Sus in cer. Am pierdut doi liceeni si doi tineri, dar am castigat doi sfinti in imparatia lui Dumnezeu. Incet, incet, trebuie sa acceptam ca nu este nici un castig fara pierdere si nici o pierdere fara castig.

Fiind Staret, Sunteti mai aproapre de Dumnezeu decat mine- mireana?

Fiecare este aproape de Dumnezeu. Dumnezeu este in viata noastra, cu cat mai departe suntem in raportul lui de pacatosie, cu atit mai aproape suntem fata de Dumnezeu si Biserica. EL nu este niciodata departe de noi. Totusi, sa intelegem acest lucru, ca Biserica propavaduieste dragostea si evlavia in randul fiecarui credincios. Imi aduc aminte de o frumoasa parabola, cand un pictor de talie mondiala la un moment dat, dupa ce isi picteaza opera, i-o aratase copilului sau. Opera ce descria, de fapt, o casa frumoasa si o usa la care Hristos batea. Copilul, dupa ce a privit, a intrebat tatal :"Tata, da unde este iala de la usa? Pentru ca Isus nu are de ce sa apuce ca sa deschida usa si sa intre. Si tatal i-a raspuns, am desenat-o de partea cealalta a usii, pentru ca de acolo trebuie sa traga cel ce deschide. Hristos nu se impune noua, el se daruieste si noua nu ne ramane decat sa-i deschidem usa. El tot timpul sta la usa sufletului nostru si bate. Asta e o interpretare foarte frumoasa.

Oamenii simpli au, de obicei, astenii de primavara, depresii. Dumneavoastra simtiti asa ceva?

Nu am depresii si astenii de primavara. Am ispite. Si in general fiecare dintre noi are aceste ispite. Important ca sa nu intervina in viata noastra descurajarea, deznadejdea. Depresiile sunt termini intrebuintati de un psiholog, el poate fi in tema acestor lucruri. Dar un duhovnic, care este acelasi psiholog, vorbeste despre deznadejde. As recomnda in general sa ne ferim de deznadejde, sa fim intr-o relatie foarte apropiata cu Dumnezeu si Biserica.

Care este chipul unui bun enorias?

Unul ascultator, intelept, fidel Bisericii. Un enorias adevarat cu fata la Dumnezeu are intelepciune solomonica, e capabil sa cantareasca foarte bine lucrurile si sa-l vada pe cel de langa noi, indiferent de religie si de atitudine morala, sa-l vada ca un confrate.

Gemma Solomon

Foto Marina Trocin

allmoldova