Duminica trecută, comuniştii s-au lansat, sobru şi solemn, în campania electorală. Marcaţi de pierderea puterii în anul trecut, ei nu se mai arată chiar atât de supăraţi pe toată lumea, fiindcă în cele din urmă au realizat că fără de această lume, nu ai cum să ajungi la putere şi nici cum să pleci de pe podiumurile ei. Mai mult, ei îşi doresc un dialog cu societatea civilă şi partidele de aceeaşi orientare şi chiar şi-au lansat invitaţia de a sta de vorbă cu ele.

Toate bune şi frumoase până aici. La o adică fiecare dintre trăitorii acestui pământ au dreptul la iniţiative în scopul prosperării poporului din care se trag, dar când bagi minciună cu bună ştiinţă  întro intenţie, care în condiţii normale ar părea lăudabilă, e chiar fără de nici un Dumnezeu. Or, lansarea chiar a doua zi după marcarea a 92 se ani de la Unirea Basarabiei cu România a  „Proiectul moldovenesc", demonstrează negru pe alb că partidul comuniştilor nu are de gând să se abată de pe drumul politicii staliniste, ci continuă să sape cu înverşunare la rădăcina identităţii acestui popor. Tonalitatea binevoitoare de la lansarea „Proiectului moldovenesc", în cadrul căreia s-a anunţat că partidul comunist renunţă la duelul verbal şi se lansează întro luptă concurenţială a proiectelor, în cazul lor a „ Proiectului Moldovenesc", dezvăluie de fapt intenţia acestui partid de aşi acoperi toate păcatele din cei opt ani de guvenare, inclusiv de la protestele din 7 aprilie trecut, afişându-şi pe ton paşnic grija falsă faţă de viitorul poporului pe care l-a condus. Zic falsă, fiindcă pe vremea guvernării lor, comuniştii au mai lansat un proiect asemănător care purta denumirea „Satul molodovenesc", dar din care, chiar dacă aveau pâinea şi cuţitul în mână,  nimic nu s-a ales. De ce nu s-a ales nimic e altă vorbă, nici nu avea de unde să se aleagă, fiindcă unei intenţii false nici Dumnezeu nu-i ajută, dar asta nu mai contează când ai o misiune de făcut.

Altceva naşte, însă, semne de întrebare. Or, una e să facă o astfel de politică „moldovenească" Voronin şi alta e când la realizarea acestui edificiu fals sunt implicaţi membrii relativ tineri ai acestei formaţiuni. Să zicem că Voronin, care face parte din vechea gardă sovietică, nu poate renunţa la benefiicile pe care le-a avut de pe urma implicării în promovarea acestei politici, că în condiţiile puterii sovietice nu a avut acces la informaţie şi este captivul unei minciuni diabolice care urmăreşte falsificarea identităţii unei părţi a poporului român. Mă rog, să admitem că se poate şi aşa ceva întâmpla. Dar ce să zici de mai tinerii Muntean, Ceban şi alţii, care în pofida studiilor făcute în condiţii relativ democratice şi a accesului la informaţie se implică ca orbii în implementarea unui proiect, care la fel ca şi „Satul moldovenesc", nu are sorţi de izbândă. Iar sorţi de izbândă nu are, fiindcă orice se bazează pe falsuri, are soarta falsurilor până la urmă. Păcatul cel mare, însă, al astfel de proiecte, e că au calitatea de a frâna mersul înainte al societăţii din care fac parte în cele din urmă şi autorii lor. Iar acest lucru nu poate fi compensat nici cu avansarea la putere, nici cu beneficiile unor funcţii.

Astfel, „Proiectul moldovenesc", declarat de către partidul comuniştilor drept o încercare de a consolida societatea, adânceşte de fapt divizarea nu doar a persoanelor cu opţiuni politice, dar şi a celor care fac parte din societatea civilă, către care, conform declaraţiilor de la lansare, este direcţionat în cea mai mare parte proiectul în cauză. De ce anume către societatea civilă, nu e greu să deduci că partidul comuniştilor vede o forţă în ea şi ar câştiga mult dacă ar reuşi s-o atragă de partea lui. Numai că partidului comuniştilor îi scapă faptul că societatea civilă e poate cea mai informată categorie de cetăţeni şi cu falsuri la ea mai bine ar fi să nu te dai.

Şi totuşi ce ar fi de înţeles de pe urma lansării de către comunişti a „Proiectului moldovenesc"? În primul rând, comuniştii dovedesc că se învechesc în rele cu oameni noi. Ei continuă să promoveze în acest spaţiu interese străine, să zăpăcească lumea privind identitatea ei şi să-i suspende soarta între Est şi Vest. Le va reuşi sau nu acest lucru depinde de noi, de luciditatea noastră de a le decripta intenţiile, menite din start să ne debusoleze în drumul nostru european.

Dar fiindcă suntem creştini şi fiindcă suntem în Săptămâna Patimilor, credinţa ne învaţă să ne rugăm pentru limpezirea minţilor lor şi să-L rugăm pe Domnul să-I ierte, că nu ştiu ce fac!

AUDIO