La aproape 20 de ani de la declanşarea conflictului transnitrean şi de la menţinerea în şah a R. Moldova de către Rusia, dăm definiţia conflictului transnistrean alături de analistul politic Oazu Nantoi, fost consilier al primului preşedinte al RM, Mircea Snegur şi Ion Iovcev, directorul liceului “Lucian Blaga” de la Tiraspol, una dintre puţinele şcoli cu predare în limba română rămase acolo. Interviul a fost difuzat în această seară, cu începere de la ora 20.00 la Radio România Internaţional, în cadrul emisiunii - “În direct România, în direct lumea românească” realizată alături de colegul meu de la Bucureşti, jurnalistul George Prodescu.  (Ora difuzării: joi, ora 20.00 și în reluare duminică ora 17.00 ) 

“Ne zbatem ca proştii într-un păienjeniş creat de Federaţia Rusă”

De la Oazu Nantoi aflăm că “interesul Rusiei nu poate fi în nişte parametri calculabili,  iar Transnistria e un fel de valiză fără de mâner”. Despre banii care se fac prin “tenebroasa Transnistrie” fostul politician ne spune că “sunt absolut nesemnificativi pentru actuala conducere de la Moscova. Aceasta regiune, cu o populaţie cât un cartier din Moscova, care nu ştie încotro să fugă, nu reprezintă niciun interes”. Despre  actualul format de negocieri Nantoi spune că “este absolut neadecvat situaţiei actuale”. Şi conchide: “Ne zbatem ca proştii într-un păienjeniş creat de Federaţia Rusă şi ne plângem cât de buni suntem”.

Cel de-al doilea invitat înfruntă zilnic o realitate cruntă la Tiraspol. De la Ion Iovcev aflăm că “nu puţini sunt oamenii cu demnitate în Transnistria şi care privesc cu speranţă spre UE”.  Mai aflăm că în liceul a cărui director este se studiază istoria românilor şi limba română, dar nu istoria Transnistriei, după cum anunţa o ştire din 28 ianuarie că se va întâmpla cu şcolile din partea stângă a Nistrului. “Noi nu am studiat istoria integrată pe timpul lui Voronin, când ne obliga să o facem, d-apoi acum!”

“E cum era pe vremesa URSS-ului când se propaga românofobia”

Ion Iovcev atenţionează asupra unui proces care trebuie să ne dea de gândit, inclusiv autorităţilor de la Chişinău. “Presa de peste Nistru a crescut o tânără generaţie transnistreană. A apărut o generaţie căreia i se spune zilnic că RM e un stat vecin agresor. La fel ca pe vremea când noi eram elevi în fosta URSS şi ni se spunea numai de rău de SUA. Regimul din stânga Nistrului a creat maşinăria de spălare a creierului purtând copiii prin muzeele lor. E cum era pe vremea URSS-ului când se propaga românofobia”.

“În Transnistria are loc un adevărat genocid”

Discut cu cei doi invitaţi şi despre cine fură din contul acestei nenorociri?  Oazu Nantoi povesteşte “cum era când mergeau luptele în Transnistria şi cum au apărut rapid şi şmecherii care au mirosit că se pot face afaceri acolo”. Oazu Nantoi ne mai spune despre cum a fost desemnat feciorul lui Smirnov şeful comitetului vamal de stat şi cu cine, dar şi ce fel de afaceri face acesta pe Nistru.

Ion Iovcev continuă gândul şi ne spune de ce este greu să rezişti în Transnistria, dar şi de ce nu prea mai sunt mulţi  dintre cei care mai cred în reunificarea cu RM. Mai mult, Iovcev spune că părinţii se tem să aducă la studii copiii pentru că “dosarele sunt în mâinile KGB-ului transnistrean şi le crează apoi probleme la locul de muncă”. Şi continuă: “Dacă în urmă cu 7 – 8 ani în liceul pe care îl conduc erau 880 de elevi, astăzi numărul lor a scăzut de 4 ori, iar profesorii au fugit care şi încotro. În Transnistria are loc un adevărat genocid. Se micşorează numărul elevilor care studiază în română tot mai mult. Cred că cel mult 10 ani şi problema va dispărea de la sine: nu sunt şcoli, nu sunt copii şi respectiv nu sunt probleme”. Totuşi, Ion Iovcev mai adaugă: “În Tiraspol dacă ai verticalitate şi puterea de a spune lucrurilor pe nume, eşti respectat. Nu eşti iubit, dar te respectă”. Directorul de liceu mai povesteşte că oamenii din stânga Nistrului “au senzaţia că sunt într-o rezervaţie, pe un teritoriu oprit în timp şi în spaţiu”.  Mai atrage şi atenţia asupra faptului că “cei de peste Nistru nu au niciun reprezentant în parlamentul de la Chişinău”.

“Cazul Basarabiei e o chestiune internă a URSS”

“Calitatea politicienilor reflectă calitatea materialului uman moştenit de la URSS şi pe care l-am creat aici în ultimii 20 de ani. Noi nu am făcut totul pentru a reîntregi RM” e de părere Oazu Nantoi. Analistul aminteşte de sondaje , unde problema transnistreană e pe locul 7 -8 ca şi prioritate pentru intervievaţi. El explică: “În societatea noastră nici nu s-a încercat să se discute cum să fie rezolvată această problemă şi care este preţul pe care trebuie să-l plătim. Şi dacă suntem gata să-l plătim. Iată de ce are loc legitimizarea de facto a acestui regim. Şi acesta e marele pericol. Să nu ne mai lamentăm cu declaraţii europene. Tot ce am făcut până acum e cam pe nota 2″.

Întrebat despre cum pot să ne ajute marile puteri, Nantoi aminteşte de un exemplu: “La începutul anilor 90, întrebat de către Leonida Lari de ce SUA tratează Basarabia diferit de ţările Baltice, ambasadorul SUA în URSS a răspuns: “Cazul Basarabiei e o chestiune internă a URSS”, iată aşa!”, conchide invitatul meu.

“Oare ne vor lăsa ca pe o coadă de şopârlă?”

Mai discut cu invitaţii mei despre cum să dispersăm structurile instituite de Federaţia Rusă la Tiraspol, desprecazul Vardanean şi Ilie Cazacu. În acest context discutăm şi despre “tendinţa periculoasă de europenizare a tineretului din Transnistria”, după cum spune Smirnov. Aflăm de la Oazu Nantoi şi de ce “guvernările RM nu înţeleg importanţa dialogului cu cei din stânga Nistrului”. La final, Ion Iovcev ne povesteşte despre cum vine lumea şi întreabă:  “Oare ne vor lăsa ca pe o coadă de şopârlă?” E tragic, conchid eu.

Audiţie plăcută!