Bucovina de Nord, ca si celelalte regiuni cu populatie majoritar romaneasca din jurul granitelor, au concentrat de-a lungul timpului atentia si interesul unor reputaţi istorici si geopoliticieni romani in frunte cu Nicolae Iorga, Gheorghe Bratianu si Anton  Golopentia, ce au adus in discutie concepte ca spatiul etnic, consangeni sau prelungiri ale statului, pentru a evidentia importanta acestor comunitati.

Pastrarea identitatii nationale de catre comunitatile de romani din jurul Romaniei reprezinta un factor important de crestere a profilului identitar al romanilor din tara si o parte integranta a conceptului de interes national, in contextul geopolitic si geostrategic actual.

Pentru Romania, rolul Bucovinei de Nord in geopolitica regiunii, este unul de natura spirituala si de identitate romaneasca, plecand de la ideea ca spiritualitatea romanilor din afara granitelor, trebuie mentinuta, pentru a nu slabi si a lasa brese prin care poate fi afectata spiritualitatea din tara-mama.

Romanii din Bucovina de Nord, reprezinta un grup format pe baze etnice si fixat   intr-un spatiu identitar; de aceea afirmarea unei etnii intr-un spatiu ii da acesteia putere de proiectie a propriilor interese. Cu cat se estompeaza capacitatea de afirmare identitara a unei minoritati, cu atat, populatia majoritara a statului isi va intensifica procesul de aculturatie, ducand in cele din urma la asimilare. Detrunchierea spatiului etnic roman in mai multe randuri si din directii de actiune diferite, au condus la dificultati in randul populatiei autohtone de a-si afirma identitatea etnica.

Bucovinenii au persistat in afirmarea identitatii de romani, trecand prin  programul de deznationalizare imperialist austro-ungar, apoi cel sovietic si, in prezent, cel de ucrainizare. In definirea si constientizarea identitatii etnice, simbolurile si personalitatile unui popor, conduc la coeziune sociala. In Bucovina de Nord, pastrarea simbolurilor romanesti s-a constituit intr-o lupta continua impotriva procesului de germanizare-slavizare-ucrainizare.

Romanii din aceasta regiune au rezistat sprijiniti de cei doi piloni ai spiritualitatii romanesti: limba si credinta- adica scoala si biserica. Identitatea colectiva, privita ca un construct social, are sanse de a se mentine in timp prin actiuni ale unor grupuri purtatoare de simboluri, ce au rolul de a trezi sentimentul de apartenenta etnica, sentiment ce conduce la coeziunea sociala a minoritatii romane. Aceasta s-a realizat de-a lungul timpului prin pastrarea  traditiilor (invierea trecutului national si intoarcerea la radacinile etno-identitare), prin valorificarea unor personalitati devenite simboluri (Mihai Eminescu, Stefan cel Mare), impreuna cu pastrarea simbolurilor religioase si a credintei ortodoxe. Identitatea si mai ales puterea de afirmare a acesteia reprezinta motorul care poate pune in miscare o comunitate, iar intelegerea mecanismelor de constructie si exprimare a unei identitati ne poate da o directie in proiectarea viitorului. Se observa in zilele noastre ca in functie de prezenta limbii materne in aceste doua institutii reprezentative, regiunea Cernauti s-a impartit in trei zone socio-lingvistice:

1. zona asimilarii complete- in care nici in scoala, nici in biserica, nu se preda, nu se predica in limba romana, doar generatia in varsta cunoscand limba materna;

2. zona asimilarii tranzitive- limba romana este prezenta in biserica, dar in scoli se preda in limba ucraineana; doar generata mijlocie si cea in varsta cunosc atat limba ucraineana, cat si limba romana;

3. zona bilingvismului echilibrat- atat in scoala, cat si in biserica se vorbeste limba romana, astfel si generatia tanara avand acces la limba materna.

Intersectarea intereselor unor actori supra-statali puternici pe spatiul etnic romanesc a influentat conturarea identitatii etnice a populatiei ce s-au aflat pe teritoriile disputate. Intrepatrunderea pan-ideilor de origine germanica (pangermanismul) si a celei de origine slava (panslavismul) au reprezentat fenomene care "ameninta sa retraseze simbolic frontiere teritoriale pregatind, astfel, radicale modificari de relief geopolitic si geocultural".

In urma succedarii acestor doua mari curente expansioniste, valori fundamentale ale culturii comunitatii romanesti din Bucovina de Nord au fost supuse unor procese de transformare, deformare, pana la inlocuirea totala a unora dintre ele. De la homo bucovinensis, la identitatea moldoveneasca, programele de suprimare etnospirituale ale romanilor din Bucovina au avut menirea a bloca orice sentiment national fata de Romania; nici un tratat, intelegere interstatala se pare ca nu poate asigura respectarea identitatii lor, cu atat mai putin a garanta posibilitatea afirmarii acesteia. Diferenta de optiune in a-si declara apartenenta la comunitatea romaneasca sau cea inventata de „moldoveni", a etnicilor romani din regiunea Cernauti si Transcarpatia, fata de cei din sudul Basarabiei este semnificativa. Cei care s-au aflat sub influenta fostului Imperiu Austriac si, mai tarziu austro-ungar, au rezistat de-a lungul timpului diverselor presiuni, declarandu-si in continuare apartenenta la etnia romana. Cei aflati sub influenta mult mai agresiva a Imperiului Tarist, au acceptat mai usor nou inoculata etnie moldoveneasca. Dar, in conditiile continuarii de catre statul ucrainean a acelorasi politici din perioada comunista vis-a-vis de minoritati, in curand aceste decalaje vor disparea, din nefericire in defavoarea etniei romanesti.

Situandu-se atat in spatiul etnic romanesc, cat si in cel de securitate, dupa cum a aratat Gheorghe Bratianu, rolul pe care romanii din Bucovina de Nord il au pentru romanii din interiorul granitei, este incontestabil. Meniti a ne apara si a ne reprezenta in afara tarii, ei s-au dovedit a fi nu doar o prelungire a neamului nostru, ci, mai degraba, in momente de maxima importanta, chiar sufletul etnicitatii romanesti. Presiunile care s-au exercitat asupra lor, au facut posibila pastrarea unor traditii cu greu regasibile pe teritoriul tarii, deoarece pentru romanii din Bucovina de Nord, intoarcerea la obiceiurile, simbolurile spiritualitatii romanesti au reprezentat de fiecare data, procese de intarire colectiva in fata celor ce au vrut sa le rupa radacinile. In conditiile in care teritoriile romanesti din Ucraina se afla la intersectia axelor geopolitice regionale, atentia noatra trebuie concentrata asupra acestei comunitati pentru ca  viitoarele directii de actiune ale actorilor regionali sa nu ne gaseasca nepregatiti, fara variante de raspuns si siliti a lua decizii in deficitul romanilor, asa cum s-a intamplat in 1940. Dupa aderarea Romaniei la cele doua structuri NATO si UE atentia factorilor de decizie de la conducerea tarii ar trebui sa se indrepte spre promovarea unor politici coerente fata de comunitaţile romanesti din afara tarii si, in special la cele din jurul Romaniei.

Bucovina de Nord este locul de intersectie al actorilor regionali prin prisma populatiilor care locuiesc aici, dar si supra-regionali, teritoriul bucovinean fiind o bucata din bariera de securitate pe care vor sa o creeze actorii internationali importanti.

Urmand exemplul predecesorilor nostrii trebuie sa readucem in atentia generala aceste teorii in conditiile geopolitice actuale, in care riscurile conventionale la adresa securitatii Romaniei s-au redus prin intrarea tarii noastre in structurile euro-atlantice, componenta identitara a interesului national fiind acum foarte importanta pentru cresterea profilului Romaniei ca natiune atat in constiinta colectiva a romanilor, cat si la nivelul Uniunii  Europene.