![[o]](/v2_files/img/icons/clock.png){kind=icon}
Comentarii (1)
Tipăreşte
Sus
Sa-L avem pe Hristos in inimile noastre
adăugat 22 aprilie 2008, 16:38, la Social
†PETRUArhiepiscop al Chisinaului, Mitropolit al Basarabiei si Exarh al Plaiurilor
Sa-L avem pe Hristos in inimile noastre
PASTORALA LA INVIEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS
†PETRU
Din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Chisinaului, Mitropolit al Basarabiei si Exarh al Plaiurilor
Iubitului nostru cler, cinstit cin monahal si prea iubitilor credinciosi din Sfanta Mitropolie a Basarabiei; Har si bucurie de la Atottiitorul, iar de la Noi Arhiereasca binecuvantare!
"Acum toate s-au umplut de lumina: si cerul si pamantul si cele de desubt". (Slujba Invierii)
Iubiti fii si fiice duhovnicesti,
Ne aduna pe toti in aceasta noapte lumina Sfintei Invieri a Domnului nostru Iisus Hristos. Nici o noapte din anul bisericesc sau civil nu este atat de plina de lumina dumnezeiasca ca aceasta noapte, in orice imprejurare am fi fiecare dintre noi in viata, fie in familie, fie in institutia in care lucram, fie in alte ocazii, de obicei fericite, simtirile noastre sufletesti nu poseda momente precum clipele de negrait din noaptea aceasta. In mod firesc noaptea Invierii este lipsita de intuneric asa cum este numita de Sfintii Parinti "noapte plina de lumina".. Cu adevarat din mormantul Domnului de la Ierusalim, Lumina cea neinserata, cea pururea fiitoare, se arata de aproape, inundand biserica Sfintei Invieri si sufletele tuturor credinciosilor din lume. Cu adanci fiori tinem lumina acum in maini si ne-o daruim unii altora drept marturie personala a acestui Dumnezeu adevarat. Desi ne aflam aici, totusi, lumina Invierii lui Hristos are valoarea celei primite de la Mormantul Domnului, caci o pastram si in sufletele noastre nu numai in maini. Aceasta marturire a Invierii Domnului nostru Iisus Hristos, in mod deplin trebuie sa rodeasca in inimile, gandurile si faptelor bune.
Anul acesta, in cel de al III-lea mileniu, trebuie sa fim recunoscatori asa cum se cuvine ca fii ai Bisericii celei una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca, intemeiata de El in lume prin Duhul Sfant, pentru ca am primit aceleasi lumini, aceeasi Evanghelie si cantam impreuna: "Hristos a Inviat!". Dar cat de tristi si de vinovati suntem, noi, slujitorii si credinciosii Sfintei si de Dumnezeu pazita Mitropolia Basarabiei in aceste vremuri de grea incercare aflate acum in dezbinari si contraverse, de aceea impreuna noastra adeverire, "Hristos a Inviat", trebuie sa insemne o Dumnezeiasca chemare la reconciliere. Cu aceeasi iubire ne cheama si acum la El, la Biserica Lui, si spune: " Nu va temeti" ( Matei 28,5), "Indrazniti, Eu am biruit lumea". Prin Invierea Sa din morti Mantuitorul Hristos a zdrobit moartea, aceasta nu mai are putere asupra crestinilor. Crestinii nu mor. Crestinii doar adorm cu trupul si trec cu sufletul in viata cea vesnica.
Iubitii mei frati si surori in Domnul,
Ceea ce este foarte important faptul ca istoria se alatura acestei lucrari Dumnezeiesti, adica timpul si spatiul pentru a-si arata valoarea lor adevarata. Prin Invierea lui Iisus Hristos s-a deschis omenirii o cale noua pe care nimeni inaintea Lui nu mai pasise. Crestinismul a adus adevarata forta sufleteasca atat popoarelor Europei, cat si popoarelor increstinate din alte parti ale lumii prin darul nemuririi pe care L-a adus Invierea Domnului nascut dintre pamanteni. Prin ceea ce a-ti implinit dumnevoastra in zilele acestea, prin Taina Spovedaniei si prin Taina Impartasaniei, cu Trupul si Sangele Domnului, a-ti dobandit nestricaciunea si nemurirea sufleteasca. Nu mai are putere vrajmasul, raul, pacatul asupra crestinului, care poarta in chivotul inimii sale, Trupul si Sangele Domnului, facandu-ne astfel una cu Fiul lui Dumnezeu. Caci fiu al lui Dumnezeu dupa har, devine fiecare crestin, iar Mantuitorul Hristos devine fratele nostru mai mare, si, prin urmare, in mod firesc, noi, toti, suntem frati intru Hristos. Slujbele din zilele Saptamanii Patimilor, cu imnografia lor neegalata in scriitura universala, arata valoarea de necuprins cu mintea omeneasca a Invierii Domnului, aceasta roada covarsitoare adusa de Domnul nostru Iisus Hristos si de care trebuie sa se bucure omenirea intreaga si fiecare om in parte.
Iubiti frati si surori,
Anul trecut s-au implinit 15 ani de la reactivarea Mitropoliei Basarabiei si astfel, in nadejdea bucuriei Invierei lui Hristos, pasind cu totii, tineri si varstnici, spre un progres spiritual si national in acest secol binecuvantat. Mai ales istoria noastra nationala este graitoare in acest sens, pentru ca poporul nostru a fost increstinat acum aproape 2000 de ani prin predica Sfantului Apostol Andrei. Acest fapt istoric da existentei noastre ca popor o demnitate aparte. In randul popoarelor crestine noi suntem cei dintai care au aflat Calea, Adevarul si Viata pastrand cu sfintenie aceste valori vesnice. Suntem, asadar, o Biserica Ortodoxa a Invierii, a Crucii si a Biruintei. De aceea, Crucea si Lumina, pe care ati primit-o in seara aceasta, sunt o componenta a sufletului nostru, a poporului nostru roman din Basarabia, care a transformat suferinta si nedreptatile si toate vicisitudinile istoriei intr-un prilej de calire sufleteasca si dobandire de virtuti, indiferent de incercarile prin care am trecut. Este foarte insemnat acest lucru pentru noi, pentru ortodocsi. Nu intamplator Biserica noastra autonoma din Basarabia a avut in fruntea ei mari slujitori. Cei trei mari ierarhi inaintasi ai mei, precum Mitropolitul Gurie Grosu, Episcopul Efrem Enachescu si Episcopul Dionisie Erhan, mi-au fost calauza in duhul spiritualitatii si de la fiecare am cules valori de invatatura pe care ei le-au adus in viata Bisericii noastre, pastorind Biserica in vremuri foarte grele. Cu lumina Invierii in suflet marturisesc vrednicia credinciosilor nostri dreptmaritori, a preotilor, a monahilor din manastiri, care s-au dovedit a fi temei si ajutor in viata Bisericii.
Prezenta fratiilor voastre la slujba Invierii reprezinta de asemenea o jertfa bineplacuta lui Dumnezeu, astfel si-au intocmit vietuirea lor de crestini, mosii si stramosii nostri, care in fata implinirii unor idealuri nationale isi uneau efortuirile. In 1918, clerului si credinciosilor de la Alba Iulia nu le-a lipsit ideea de unitate si de inviere a neamului, incat anul acesta se implinesc 90 de ani de la acel mare eveniment. Este un dar al lui Dumnezeu ca limba, credinta si statornicia pe acest pamant sa fie mostenirea noastra de inima si de suflet.. Domnul Hristos prin Invierea Sa daruieste viata si celor din morminte, cu atat mai mult ne daruieste noua celor vii si tuturor celor care au trecut de aceasta viata in nadejdea invierii, tineri si varstnici. Acest adevar il traim noi, fiii Mitropoliei Basarabiei. Trebuie sa ne bucure pe toti faptul ca Biserica iubeste tinerii si doreste ca aceste vlastare ale neamului sa contribuie la unitatea Bisericii. Praznicul Invierii Domnului nostru Iisus Hristos reda bucuria fiecaruia dintre noi sa ne imbratisam unii pe altii cu salutul "Hristos a Inviat". Cat de limpede si cat de frumos se adeveresc cuvintele Sfintului Apostol Pavel atunci cand scria el corintenilor: "Daca Hristos n-a inviat, atunci zadarnica este propavaduirea noastra, zadarnica si credinta voastra" ( I Cor 15,4 ). Aceasta propovaduire de 2000 de ani a lui Hristos cel Inviat a fost platita cu sange de catre nenumaratii martiri pentru credinta. Golgotele de-a lungul secolelor nu au facut decat sa intareasca credinta, iar aceasta credinta vie si lucratoare se vede si astazi in sufletele credinciosilor. Daca ne limitam la noi, la poporul nostru nascut crestin - roadele jertfei Mantuitorului si roadele Invierii le gasim rasfirate de-a lungul secolelor, le gasim implantate in pamantul nostru stramosesc, adevarate faruri si leagane de cultura si credinta, le gasim in sufletele tuturor martirilor care au murit in inchisorile comuniste pentru credinta si pentru neam.
Dar iata Invierea ne cheama si acum ca sa nu ne indepartam de tulpina Care este Hristos, " Calea, Adevarul si Viata". Aceste adevaruri au fost si sunt pastrate cu mila si ajutorul lui Dumnezeu, de-a lungul a 2000 de ani, de acest popor care si-a zidit casele intelepciunii sale de-a lungul secolelor - biserici si manastiri - nu pe nisip, ci pe stanca, adevarate focare de arta si cultura, strabatute si intruchipate in Mantuitorul Iisus Hristos. De aceea este necesar ca noi sa continuam acesta viata si sa facem din ea , din chivotul nostru cel mai dinlauntru - inima si sufletul nostru - o scara catre cer, o scara catre unitate, o vistierie a iubirii dumnezeiesti, care de mii si mii de ani invaluie lumea. Iubirea Mantuitorului rastignit pe cruce ne cere ca noi - prin faptele noastre si prin credinta noastra - sa ne tamaduim, straduindu-ne sa nu mai sangereze coasta Mantuitorului Iisus Hristos la fiecare pacat al nostru. Iata de ce istoria are pentru noi o valoare mare, Biserica Ortodoxa nu se inscrie acum in istoria neamului nostru romanesc, ci s-a inscris, se afla in istoria poporului, de cand a luat fiinta acesta ca popor roman si crestin.
Sa incepem cu noi aceasta neincetata revarsare de lumina, de nadejde si de bucurii, pe care sa le traim noi insine si sa le putem raspandi semenilor nostri. Lumea are nevoie de aceste valori, iubiti frati si surori intru Domnul. Fiecare dintre noi, tanar sau varstnic, suntem datori sa urmam exemplul celor care, cu vrednicia, intelepciunea si maturitatea lor, dau pilda de pe acum de credinta statornica si puternica in Hristos, impartasindu- se de roadele Invierii Sale.
De aceea, momentul acesta este foarte insemnat si nu trebuie sa-l uitam. Primind lumina lui Hristos in mainile noastre, auzim marea vestire: "Hristos a Inviat!", invrednicindu- ne sa rostim: "Adevarat a Inviat Domnul!", ne implicam clipa de clipa in viata de crestin autentic, adevarat marturisitor al credintei celei dreptmaritoare. Acesta este firul istoriei sfinte a neamului nostru, asa s-au implicat stramosii nostri in pastrarea credintei. Si noi avem aceeasi datorie sfanta! Iubind Biserica, iubind Adevarul, mergind pe Calea Mantuitorului Iisus Hristos si traind Viata, avem nadejdea ca fiecare picatura de fapta buna, fiecare margaritar de gand frumos din sufletul nostru, se adauga la frumusetea imparatiei lui Dumnezeu cea de aici, de pe pamant, imbogatind-o asa cum primavara imbogateste creatia lui Dumnezeu si o schimba, spre bucuria noastra. Tot asa si noi, slujitorii si credinciosii Bisericii noastre, putem sa fim florile vii si binemirositoare ale bisericii, florile locasului lui Dumnezeu si ale credintei noastre ortodoxe nestirbite.
Intreaga crestinatate afla in credinta ortodoxa, posibilitati si cai de apropiere. Este un mare dar al lui Dumnezeu faptul ca Ortodoxia a pastrat pravila prin suferintele ei, prin jertfele martirilor rasariti din prigoanele si golgotele istoriei, asa cum Hristos si Ucenicii Sai ne-au lasat-o. Aceasta este, iata o perspectiva a perceperii Invierii si - mai ales - a roadelor ei. Coborand intru cele dinlauntru ale noastre si cercetandu-ne cugetele, trebiue sa facem sa izvorasca din vistieria inimii cele bune si trainice pentru viata individuala si obsteasca.
Iisus ne iubeste pe toti si asteapta sa ne intalneasca la fiecare pas. De aceea, este nevoie pentru noi sa-L avem in sufletele noastre, adeverind aceasta mare bucurie marturisitoare: "Hristos a Inviat!", prin credinta noastra lucratoare: "Adevarat a Inviat!".
Al vostru rugator catre Dumnezeu,
†PETRU
Din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Chisinaului, Mitropolit al Basarabiei si Exarh al Plaiurilor
Data in Resedinta Noastra Mitropolitana din Chisinau cu prilejul Praznicului Invierii Domnului Nostru Iisus Hristos, anul mantuirii 2008.
Insemnare: Prea Cuviosii si Prea Cucerncii Preoti vor citi aceasta Pastorala in bisericile parohiale in prima zi de Sfintele Pasti, iar in filii, a doua zi.
#1086
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲
![[Valid RSS]](/v2_files/img/valid-rss.png "Validate my RSS feed"){kind=small}