Basarabia în ceaţă şi în lacrimi



Grigore Vieru a murit.

A murit acum, deşi a fost omorât de mai multe ori în timpul vieţii.

Vieru s-a dus la Dumnezeu, lăsând în urmă o Basarabie ruptă în două: una tristă, sătulă de comunism, înlăcrimată, zguduită de moartea Poetului, şi alta intoxicată de comunism, chiuitoare şi făţarnică, lovită brusc de lacrimi… electorale în legătură cu dispariţia lui Grigore Vieru.

Joia trecută, care pentru poet a fost ultima, ziarul "Literatura şi arta" publica articolul său (cine putea crede că e ultimul?) "Noi atacuri golăneşti în presa oficială", pe care îl preluăm alăturat. Lovit recent de "Moldova suverană" a lui V. Voronin, Vieru îl avertiza pe acesta că, citez, "voi fi nevoit să iau o decizie a mea întru apărarea dreptăţii şi onoarei mele de om". Noi, cei care eram mai apropiaţi lui Vieru, ştim ce se avea în vedere când a zis "o decizie a mea"…

...Ne-a trecut de mai multe ori pragul redacţiei, mâhnit şi epuizat de "atacurile golăneşti din presa oficială". Mai fiind şi bolnav, suferea adânc în urma acestor atacuri din "Flux"-ul lui Roşca şi "Moldova suverană" a lui Voronin. Ştiindu-l grav bolnav de inimă, killerii acestora loveau intenţionat în el, ca să-l doboare, să-l bage în mormânt. Astfel, până a fi doborât de blocul de beton, ascuns în ceaţă, Gr. Vieru a fost doborât de atâtea ori de alte blocuri de beton, numite "Flux" şi "Moldova suverană", ascunse în ceaţa deasă a comunismului adus de Voronin peste Basarabia.

De multe ori, după ce era lovit de aceste blocuri de beton ale lui Voronin şi Roşca, intra pe la mine în redacţie. Era decis să declare greva foamei - aceasta şi era acea "o decizie a mea". Atacurile "românului" Conţiu îl răneau adânc. Era prea sensibil pentru o Basarabie atât de cinică. Îl sfătuiam insistent să nu citească aceste porcării şi să nu reacţioneze la ele, spre satisfacţia animalică a killerilor săi. Mă asculta în tăcere şi se uita visător la covorul de pe perete cu chipul lui M. Eminescu, şi parcă era de acord cu mine. A doua zi însă, dimineaţă, cineva mă suna şi îmi spunea că l-a văzut pe Vieru mergând cu un braţ de ziare subsuoară…

Ceaţa din noaptea de joi spre vineri, când s-a produs tragicul accident, nu a fost deloc mai deasă decât cea care i-a fost organizată de oficialităţi şi prin care i-a fost scris lui Vieru să treacă ultimii ani. L-au omagiat fariseic, la nivel naţional, ca să-l asasineze moral în presa lor chiar a doua zi după jubileu. Au crezut că îl vor putea atrage de partea lor. Pentru ei, Vieru a avut şi are doar valoare electorală, nu artistică şi morală. Ei s-au temut şi se tem de aceste valori. Vieru este Basarabia română. Vieru şi Basarabia română sunt o singură dramă. Lovind în Vieru, ei loveau în această Basarabie. Ei nu i-au iertat niciodată credinţa pe care Vieru o propovăduia zilnic, ca un apostol: că este român şi că suntem români.

De aceea, l-au ţinut mereu în ceaţă, scoţându-i în faţă blocuri de beton şi aici, în Basarabia, dar şi peste Prut. Asasinii lui morali nu au fost pedepsiţi. Conţiu de la "Moldova suverană", Roşca de la "Flux", asistat de un Burciu şi un Praporşcic, sunt sănătoşi şi voioşi, mereu pe linia întâi a partidului lui Voronin, în lupta împotriva lui Vieru şi a Basarabiei române. Naivul - marele naiv şi copil - Vieru mai credea că există dreptate şi i se adresa după dreptate lui Voronin, celui care a stat şi stă în spatele tuturor asasinatelor morale organizate împotriva celor care nu gândesc ca el. Presa comunistă (M-1, NIT, Eu TV, "Moldova suverană", "Flux", "Comunistul") chifteşte de minciuni, de atacuri banditeşti la adresa politicienilor, ziariştilor, scriitorilor neconvertiţi la ideologia oficială. Cine l-a oploşit la sânu-i pe renegatul Conţiu, care a lovit cu atâta ticăloşenie morală în marele Poet? Cine protejează plutonul de execuţie care trudeşte non-stop, făcând ceaţă şi scoţând blocuri de beton în calea celor incomozi regimului? Zeci, sute de oameni, cei mai de valoare oameni ai Basarabiei, sunt asasinaţi moral, executaţi în fiecare zi sub ochii "stăpânului" şi cu blagoslovirea lui.

Acum îl veţi "plânge", dar îl veţi "plânge" electoral, veţi declara doliu naţional, vă veţi băga lângă sicriul lui să vă vadă lumea la televizor, veţi vrea să stoarceţi dividende şi din ultimul drum al lui Vieru… Nu-l plângeţi pe Vieru, fariseilor! Voi l-aţi omorât de atâtea ori, înaintea tragicului accident. Dumnezeu l-a luat la El pentru a-l apăra de ticăloşeniile voastre.

La moartea lui Mihai Eminescu, marele basarabean B. P. Hasdeu scria în necrologul dedicat nefericitului dispărut: "El va trăi, deşi a murit nebun; vor muri însă pentru vecie nenumăraţii înţelepţi, care au lăsat, lasă şi vor lăsa totdeauna să înnebunească un Eminescu".

"Nenumăraţii înţelepţi" n-au dispărut nici astăzi. Numele lor vor fi uitate chiar mâine. Sau vor fi blestemate de posteritate. Ce va rămâne mâine din numele lui Voronin, Roşca, Conţiu sau Praporşcic? Nimic. Le vor mânca uitarea şi oprobriul public.

Numele lui Grigore Vieru nu va fi înghiţit de uitare. Pentru că Grigore Vieru nu a murit, el nu a avut nimic cu moartea. Vieru a avut ce a avut cu Viaţa. De aceea, Grigore Vieru va fi atâta timp cât este şi cât va fi Basarabia română, acest "copil înfăşat în sârmă ghimpată"…

(c. t.)

Alb şi negru: Cine sunt asasinii morali ai lui Grigore Vieru?
autor: Nicolae Negru
(În apărarea lui Iurie Roşca şi Mihai Conţiu)

Acum, după moartea tragică a lui Grigore Vieru, revolta unora se îndreaptă în mod firesc spre indivizii care i-au făcut mult rău poetului, atacându-l fără încetare în paginile ziarelor "Moldova Suverană" şi "Flux", bătându-şi joc de el, jignindu-l neîntrerupt, hărţuindu-l în adevăratul sens al cuvântului. Pe Iurie Roşca şi praporşcicii săi îi cunoaşte mai multă lume şi nu e nevoie să-i prezentăm. Mai puţin cunoscut este Mihai Conţiu, un jurnalist cvasianonim de peste Prut, oploşit de "Moldova Suverană" - un tip superficial, dar prolific, de un tupeu nemaivăzut, de o nesimţire rară (unii spun animalică, deşi e nedrept să jignim animalele), de o "destrăbălare" verbală insuportabilă, încât l-ai putea crede un robot care scrie mecanic, fără să fie capabil să perceapă implicaţiile de ordin psihologic, etic şi moral ale acestui act. Ca mutul care nu poate auzi gemetele victimei, el "bate" fără încetare, zi şi noapte, până victima aleasă nu "sângerează" sau până nu mai dă "semne de viaţă".

Ţinta preferată

E vorba despre un individ bolnav în esenţă, de teapa lui Iurie Roşca, pentru care nu există "nici un Dumnezeu" şi, cu atât mai mult, nici o autoritate sau merit, care scrie de cele mai multe ori aiureli curate, dar care este încurajat să o facă fiindcă blamează România şi îi ataca cu cele mai josnice, mai mârşave şi mai dureroase cuvinte pe mulţi alţi intelectuali, Grigore Vieru fiind, din motive lesne de înţeles, ţinta predilectă. Pentru aceasta i se pun la dispoziţie spaţii de ziar enorme, cum nu s-a mai văzut nu numai în ziaristica de pe ambele maluri ale Prutului, dar şi de prin alte părţi ale lumii. E inutil a mai spune că acest individ trecut prin şcoala adulării ceauşiste loveşte numai în intelectualii care se consideră români, iar iscusinţa linguşirii, asimilată de el pe parcursul anilor de grădiniţă şi de şcoală, o îndreaptă spre actuala putere comunistă.

Cu siguranţă, individul nu şi-ar fi văzut publicate aiurelile veninoase, murdare, în "Moldova Suverană", dacă nu ar fi atacat "pe cine trebuie", dacă nu l-ar fi linguşit pe Voronin şi nu ar fi servit clanul comunist. Căci în mintea la fel de nesănătoasă, plină de românofobie, a preşedintelui PCRM şi a tovarăşilor săi, răzbunarea împotriva intelectualităţii este mai dulce cu participarea unui jurnalist venit din România. Hăiturea "românilor" este mai spectaculoasă, mai cu efect, când participă la ea şi un câine ceauşist. Dincolo de ironia tragică a acestui fapt, întrezărim plăcerea sadică a "regizorului", cinismul lui fără margini, nelegiurea cea mai josnică, românofobia soră cu patologia a celor care ne guvernează.

Un singur cuvânt

De aceea, nu îl vom învinui pe nenorocitul jurnalist, devenit "vedetă" la Chişinău, suprasolicitat de mass-media comunistă. El, ca şi Roşca, ca şi Praporşcic sau Burciu, sunt nişte scule. Unii dintre ei par atinşi de sminteală, alţii - de oligofrenie. Pentru faptul că şi-au bătut joc de poet, că i-au înveninat ultimii doi ani din viaţă, responsabili sunt cei care i-au angajat, i-au finanţat, i-au încurajat în acţiunile lor nesăbuite, inconştiente. Ar fi fost destul un singur cuvânt venit de la preşedinţie ca "MS" să înceteze campania împotriva lui Vieru. Ar fi fost destul să nu i se dea bani liderului creştin democrat, pentru ca atmosfera din societatea noastră să devină mai civilizată, mai creştină. Polemica e firească într-o societate democratică, dar poetul era terorizat nu pentru idei literare, ci pentru simplul fapt că se recunoştea român şi apăra limba română. În timp ce "Moldova Suverană" îl acuza că ar fi spion român şi că ar lucra împotriva statului moldovenesc, "Fluxul" îl blama pentru că ar fi conspirat cu Pasat în intenţia de a-l asasina pe Iurie Roşca!

Între nicovala comunistă şi ciocanul "creştin"

Într-o societate democratică, salvarea împotriva arbitrarului, a fărădelegii, a calomniei este justiţia. Vieru a încercat să tragă la răspundere ziarul "Moldova Suverană" şi "Fluxul" creştin democrat aflat într-un parteneriat complice cu "MS", dar justiţia noastră obedientă nu a îndrăznit să-i facă dreptate. Fiindcă nu l-a putut atrage de partea sa, cel care a declarat azi doliu naţional la moartea poetului, sperând, probabil, să profite electoral, nu a găsit de cuviinţă să-l apere la vremea cuvenită, când Vieru a apelat în mod public la autoritatea prezidenţială. Preşedintele RM a declarat atunci că nu se consideră preşedintele românilor.

A te numi român în Basarabia e egal cu a comite o crimă odioasă, antistatală, în RM-ul de azi. Marginalizarea şi demonizarea românilor a devenit o politică de stat, încurajată tacit de unele cercuri din Occident.
Majoritatea intelectualilor din RM se află între nicovala lui Voronin şi ciocanul (cu seceră) al lui Iurie Roşca. În timp ce primul îi categoriseşte drept "duşmani ai statalităţii", închizându-le accesul la mass-media publice, alungându-i din instituţiile de stat, blamându-i şi acuzându-i de toate relele, inclusiv conflictul transnistrean, cel de-al doilea le aplică, în tiraje de zeci de mii de exemplare, stigmatele de "om al Rusiei", "fost kaghebist", "corupt", "detractor" etc. Având în mâinile lor mai toată mass-media, cum să audă moldovenii vocea slabă a poetului?

"Personalitate cu grade"

Chiar în ajunul tragicului accident, pe 13 ianuarie, "Moldova Suverană" publica, sub înfricoşătorul titlu "R. Moldova în reţeaua mondială a spionajului românesc", o listă de "spioni" români, de "personalităţi cu grade", printre care figura şi Grigore Vieru. În disperare, Vieru i-a adresat a doua zi, în "Literatura şi Arta", un nou apel către preşedintele Voronin, avertizându-l că "voi fi nevoit să iau o decizie a mea întru apărarea dreptăţii şi onoarei mele de om".. Cuţitul îl ajunsese la os!

Deşi a declarat nu o singură dată că nu are nimic împotriva statului RM - şi de ce ar fi avut? - "titanul" Vieru, cum a fost numit fariseic la televiziunea publică Moldova 1, a fost cenzurat chiar şi în ziua când a fost anunţată plecarea dintre noi. Asta pentru că a luptat pentru limba română, pentru că nu s-a împăcat cu existenţa sârmii ghimpate de pe Prut, pentru că nu a putut suporta ca elevii să fie minţiţi în continuare că "fratele de peste peste Prut" ne este "duşman, nu frate bun". Vieru a scris pentru toţi românii, nu numai pentru cei dintre Nistru şi Prut, dar condoleanţele transmise de preşedintele Băsescu nu au fost citite la Moldova 1. Poetul a fost cenzurat până şi în necrologul care i-a fost dedicat de către autorităţi, textul fiind redactat în aşa fel încât să nu figureze "limba română", pentru care Grigore Vieru era pregătit să-şi jertfească viaţa. O declarase public, atunci când s-a atentat la manualele de limbă şi literatură română. Din păcate, Eugen Doga şi Mihai Cimpoi, care şi-au pus şi ei semnătura pe necrolog, lângă cea a lui Voronin şi Stepaniuc, nu au insistat ca, măcar în clipa morţii, poetului să i se acorde respectul cuvenit.

Sprijinitorii din umbră

Istoria va răspunde cine se ocupă de lichidarea fizică a personalităţilor noastre marcante - sunt prea multe "accidentele" de felul acesta, ca să fie întâmplătoare - Ion Gheorghiţă, Dumitru Matcovschi, Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, Ion Dumeniuk, Nicolae Costin, Gheorghe Ghimpu, Grigore Grigoriu, Grigore Vieru... Asasinii morali ai lui Vieru sunt Voronin şi Roşca, dar şi sprijinitorii lor din umbră, reprezentaţi de Vladimir Socor, care face apologie deschisă, neobrăzată, acestui regim antidemocratic, românofob, cvasisovietic, cvasitotalitarist. Domnului Socor şi celora din spatele său nu le pasă că astăzi în RM sunt distruse firavele lăstare ale democraţiei, instaurându-se minciuna, calomnia, vrajba, declanşându-se teroarea morală şi psihică (de la care până la cea fizică rămâne doar un pas) împotriva intelectualităţii.

***

E de presupus că de acum încolo individul despre care vorbeam mai sus nu va mai fi publicat în "Moldova Suverană". Individul şi-a îndeplinit "misiunea". După asasinarea morală a lui Vieru vor urma alţii, dar lucrul acesta îi va fi, probabil, încredinţat altora. Vina noastră, pe care trebuie să ne-o asumăm, e că am rămas indiferenţi, că nu am ripostat, lăsându-l pe Vieru să se apere de unul singur.

Voronin şi Roşca trebuie să răspundă pentru prigonirea morală a lui Grigore Vieru. Poetului trebuie să i se facă dreptate, aşa cum a cerut în ultima sa scrisoare.