Bine aţi venit acasă! Cu aceste cuvinte va fi, probabil, întâmpinat, de către preşedintele României, la Bucureşti, preşedintele interimar al Republicii Moldova, pe 28 aprilie a.c., când va începe vizita, de două zile, în Patria Mamă.

Întâlnirea, dintre cei doi şefi de stat, va fi privită cu interes atât de la Bruxelles – de unde va veni Marian Lupu -, cât şi de la Moscova, unde va pleca, a doua zi.

Şi în capitala Uniunii Europene, precum şi în aceea a Federaţiei Rusiei se ştie foarte bine că, deşi pe plan intern, preşedintele Traian Băsescu se confruntă cu o puternică nemulţumire a majorităţii concetăţenilor săi, generată de efectele crizei economice şi de o vizibilă încremenire în proiect a partidului de guvernământ, pe plan extern, există o relaţie, indestructibilă, cu factorii cheie în structura de putere a Statelor Unite.

S.U.A. fiind acum gestionarul reaşezării arealului geopolitic, dincolo de graniţa răsăriteană a NATO.

Deşi aspru criticat de predecesorii săi, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu, într-o serie de chestiuni ce ţin de relaţia cu unele state occidentale, precum Franţa, Traian Băsescu are o temeritate, în politica externă, ce îi va fi ulterior recunoscută, de istorie.

De la celebra sa afirmaţie, că Marea Neagră este un lac rusesc, până la ultima luare de poziţie din Azerbaidjan, când a declarat, ferm, că Nagorno-Karabah este parte integrantă a statului azer, preşedintele României s-a dovedit a fi un jucător consecvent şi atent la mutările pe tabla de şah a vecinilor din Europa de Est.

În relaţia cu Republica Moldova, exact acum un an de zile, Traian Băsescu l-a primit, la Bucureşti, pe omologul său de atunci, de la Chişinău, interimar şi el, Mihai Ghimpu.

Ghimpu a fost primit cu căldură şi a lăsat o plăcută impresie celor interesaţi de o relaţie fraternă între cele două state româneşti.

Ulterior, la sfatul partenerului strategic, de peste Ocean, preşedintele Traian Băsescu a avut o întrevedere, la Iaşi, cu premierul Vlad Filat. Una francă. În care s-au spus pe nume multor lucruri nelimpezite, până atunci, în relaţia dintre Bucureşti şi Chişinău.

Preşedintele interimar Marian Lupu a fost invitat în România într-un moment în care se ştie apetenţa Partidului Democrat pentru sărbătorirea, cu fast, în vara acestui an, a două decenii de la proclamarea independenţei de stat a Republicii Moldova. Uitându-se a se preciza, de oficialii de la Chişinău, că atunci independenţa însemna desprinderea de statul multinaţional sovietic, România recunoscând prima noua identitate a landului dintre Prut şi Nistru.

Chiar dacă Marian Lupu a încercat să justifice prezenţa sa, la Bucureşti, ca una ce „se înscrie perfect în paleta dimensiunii de diplomaţie", pentru politicienii români este clar că Traian Băsescu va discuta, în stilul său, direct, tot ce ţine de prezentul şi viitorul celor două state româneşti.

O prioritate evidentă fiind Transnistria. Moscova dând tot mai multe semnale, în stilu-i cunoscut, prin diverşi analişti politici, emiţători ai unor mesaje agreate de Kremlin, că înţelegerea nedevenită încă publică, dintre preşedinţii Dmitri Medvedev şi Barack Obama va fi respectată.

Integritatea teritorială a Republicii Moldova va fi restabilită, printr-un mecanism de demilitarizare a zonei transnistrene, comparabil cu acela ce a dus la retragerea trupelor sovietice din Republica Democrată Germană – treptat, fără lezarea prestigiului Federaţiei Ruse, cu compensaţii adecvate pentru militarii ce vor fi repatriaţi, împreună cu familiile lor, cu oportunităţi oferite veteranilor şi rezerviştilor din Tiraspol, pentru a se facilita perceperea constructivă a tranziţiei la normalitatea cerută şi de Uniunea Europeană – recunoaşterea autorităţii administrative a guvernului de la Chişinău.

Traian Băsescu are o memorie foarte bună şi nu uită experienţele sale, cu inconstantul ex-preşedinte Vladimir Voronin. El ştie că, în evoluţia puterii comuniste, de la Chişinău, Marian Lupu era pregătit ca succesor al lui Voronin. Şi, în condiţiile în care Mihai Ghimpu conta pe sprijinul României, iar Vlad Filat pe cel primit de peste Ocean şi de la Bruxelles, preşedintele interimar Lupu a căutat o contrapondere la Moscova.

Nici Lupu, nici Băsescu, nu se află într-un moment politic intern favorabil lor. În Republica Moldova se desfăşoară, cu puseuri tot mai dure, lupta electorală pentru alegerile locale. În România, toată lumea aşteaptă rezultatul alegerilor pentru funcţia supremă în partidul de guvernământ şi se dă, ca aproape certă, numirea unui nou premier, independent, extrem de bine văzut în Statele Unite.

Dintr-o asemenea perspectivă este clar că România va fi mai implicată în sprijinirea, pe plan economic, a celui de-al doilea stat românesc, interesul american fiind încurajarea unei cooperări fructuoase între guvernele de la Bucureşti şi Chişinău.

Nu este exclus ca preşedintele Traian Băsescu să ceară, surâzând, lămuriri privind iniţiativa legislativă a lui Vladimir Voronin, menită să întărească statutul de neutralitate al Republicii Moldova, stipulat în actuala sa constituţie.

Doar Traian Băsescu a fost la Summitul NATO, de la Lisabona, unde a venit şi Dmitri Medvedev, care a luat act de declaraţia oficială a secretarului general al Alianţei, Anders Fogh Rasmussen – ce nu era o iniţiativă personală, ci rodul consultărilor şi consensului aliaţilor – prin care se anunţa faptul că Republica Moldova va beneficia de protecţia Organizaţiei Tratatului Nord-Atlantic.

O precizare ignorată de presa slavă de la Chişinău, privită cu neîncredere de jurnaliştii proeuropeni din Republica Moldova, dar pe care abia acum o înţelege, deşi într-un sens voit deformat, fostul preşedinte Vladimir Voronin.

Succesul reintegrării Transnistriei în Republica Moldova va fi un punct forte al preşedintelui Dmitri Medvedev, în campania electorală din 2012, din Rusia, una în care îl are, de pe acum, ca aliat tacit, pe Barack Obama.

Poziţia Casei Albe, în privinţa implicării actualei administraţii americane, în soluţionarea crizei din Libia, demonstrează capacitatea echipei lui Obama, de a găsi formule câştigătoare, chiar şi acolo unde variantele diplomatice sunt minime.

Marian Lupu va descoperi, la Bucureşti, interlocutori interesaţi într-o accelerare a evoluţiei pro-Vest a Republicii Moldova. Dar, momentul cel mai important al vizitei sale va fi acela al întrevederii, între patru ochi, cu preşedintele României.

Unul de la care se aşteaptă evoluţii cu consecinţe pozitive pentru ambele state româneşti, menite să infirme pronosticurile defetiste de la Chişinău, ale celor ce mai lăcrimează după tutela Maicii Rusia.

Marian Lupu va înţelege şi viitorul său, de om de stat, într-un areal care îi preţuieşte apetenţa pentru diplomaţie.