Încercaţi să vă închipuiţi doar cum un ambasador din oricare stat, inclusiv din Republica Moldova ar avea la Moscova comportamentul lui Valerii Cuzmin la Chişinău. Aşa că nu e de închipuit, fiindcă nici nu este de unde. Orice ambasador, eminamente oameni culţi, se comportă la Moscova precum le dictează statutul: adoptă o conduită profesională şi morală ireproşabile, respectă legile statului şi nu se amestecă în treburile interne ale Federaţiei Ruse. Or, cel puţin, despre altfel de comportament nu a fost de auzit.

Ce face, însă, ambasadorul Federaţiei Ruse la Chişinău? Putem spune, oare, că prestaţia domniei sale se înscrie în limitele statutului de ambasador? Am vrea, dar nu o putem face, fiindcă orice iese din faptele sale numai de ţinuta unui ambasador nu aminteşte. Iar dovezi în acest sens ne-a oferit cu duiumul şi la tot pasul. Şi nu mai vorbim despre dovezile vechi, întrucât cele proaspete le acoperă pe toate. Numai opinia sa privind Istoria Românilor de ce calibru e, citez: "generaţia tânără de pe malul drept al Nistrului crede în lucruri care nu s-au intamplat niciodată şi care par a fi o nebunie pentru oamenii informaţi", citat încheiat. Despre tact şi bun simţ, absente totalmente, despre datoria de a respecta legile statului şi de a nu te implica în treburile interne ale lui, nu mai e de vorbit. Dar încercaţi să vă închipuiţi, cum oricare ambasador la Moscova le spune ruşilor, chiar dacă ar avea dreptate, că istoria lor nu e nici pe departe adevărată şi că statutul ambasadorului nu mai e un statut de respectat. Oare ce ar fi, oare ce s-ar întâmpla?

Sau să încerci să-i şantajezi pe ruşi cu preţurile la vinuri, aşa cum face dl ambasador cu preţurile la gaze, cerând în acest mod legalizarea armatei ruse pe teritoriul Republicii Moldova. Ce ar face Federaţia Rusă în astfel de cazuri? Pe cine ar spânzura, ar împuşca pe la colţuri, ar băga la dubă? Câte tractoare ar trece peste grămezi din sticle cu vin şi câte garduri ar fi vopsite cu munca viticultorului moldovean, inclusiv câte armate ar mai băga în Transnistria creată de ea?

Ce ar fi să le spui ruşilor că în politica lor externă au mai multe feţe şi că nu sunt oameni de nădejde, deoarece spun una şi fac alta, cumpără şi vând în dependenţă de poclonul pe care e dispus să-l facă cel prins la perete? Ce-ar fi să-i zici Federaţiei Ruse să dea Curilele stăpânilor lor, să lase Georgia în pace şi de ce nu şi pe "vecina ei" de la peste o mie de kilometri - Republica Moldova. Or, întrun marş fără de precedent spre Uniunea Europeană, de ce ar trebui s-o demoralizezi, că nu va mai vedea integrarea europeană niciodată, aşa cum a făcut-o zilele trecute Valerii Cuzmin.

Şi încă atâtea şi atâtea întrebări ar mai fi de pus Federaţiei Ruse. Dar cine s-o facă?

Ambasadorul comunist Andrei Neguţa, care transmite doar mesajele, pe care le aprobă din start, ale Federaţiei Ruse, cel care s-a asigurat de dragostea ruşilor prin grija de a spune public că n-a auzit nicodată de la tatăl său că este român?

Ministrul nostru de externe, Iurie Leancă, care nu are reacţie la nimic din ceea ce face Federaţia Rusă în raport cu noi, inclusiv la comportamentul arogant şi deloc în concordanţă cu statutul de diplomat al lui Valerii Cuzmin, grăbindu-se să respingă (a făcut-o deunăzi) includerea Republicii Moldova în pachetul balcanic pentru aderare la Uniunea Europeană, opţiune pentru care s-a zbătut atât de mult România pentru noi? De ce a făcut-o, Iurie Leancă? Şi-a dat seama că acest lucru convine indirect ruşilor şi că ne distanţează de fraţi, cărora cu adevărat le pasă de soarta noastră? A realizat dl ministru că în acest mod a dat vrabia din mână pe cea de pe gard?

Sau poate prim-ministrul Vlad Filat ar fi fost cazul să pună întrebări Federaţiei Ruse: de ce trebuie să achităm datoria pentru gazele consumate de transnistreni odată ce s-au desprins de noi, de ce vinul nostru, apreciat de-o lume, e batjocorit pe piaţa rusească, de ce moldovenii angajaţi pe şantierele ruseşti nu sunt plătiţi la timp şi nici protejaţi conform legilor internaţionale şi tot aşa de ce, de ce, de ce ... şi chiar de ce un ambasador îşi permite să instige, să insulte, să se amestece în treburile interne ale statului, pe care îl conduci?

Sau poate şi mai mult ar trebui să adreseze întrebări Federaţiei Ruse preşedintele interimar al Republicii Moldova, Marian Lupu, că în primul rând acolo a alergat să dea raportul despre poporul său polietnic şi societatea lui multiculturală, concepţii de care s-a dezis adineaori chiar şi Uniunea Europeană. Deşi, te întrebi la rându-ţi: ce poate să întrebe Marian Lupu la Moscova, dacă ne demonstrează permanent că e mai frate cu străinii decât cu neamul lui? Ce întrebări, ca formă şi ca conţinut, vorba lui Ion Buraga, ar fi putut pune Marian Ilici? Şi în general poate pune întrebări Marian Ilici către Federaţia Rusă? De ce armata rusă, spre exemplu, se află pe teritoriul Republicii Moldova? De ce Federaţia Rusă aplică duble standarde faţă de statul independent Republica Moldova? De ce a recurs la ocupaţia din anul1812 şi, mai recent, la cea din anul 1940 cu toate consecinţele care se trag după ele? De ce Federaţia Rusă îşi încurajează etnicii ruşi, cetăţeni ai Republicii Moldova, să nu cunoască limba statului în care se află, implicit să fie cetăţeni respectuoşi cu cei care i-au găzduit, care le permit şederea pe locurile lor?

De ce, de ce, ar fi încă nenumărate întrebări pentru tot ce ni se întâmplă legat de ruşi, dar după atâtea sugestii legate de ele, chiar mă întreb: cine ar putea să-l pună la punct pe Valerii Cuzmin, cine îl va chema la una dintre instituţiile statului şi îi va înmâna o notă, notă de comportament inadecvat, dacă nu chiar una de persona non-grata? Că respectul pentru o ţară de aici porneşte, de la faptul cum se comportă ambasadorii pe teritoriul ei.