„Basarabia şi basarabenii înţeleg că viitorul lor este România şi poporul român.

Calea cea dreaptă este reîntregirea neamului românesc, tot mai mulţi basarabeni aspiră la unitate naţională, redobândindu-şi cetăţenia română, redobândindu-şi drepturile românului liber.

E dreptul basarabeanului de a fi român liber.”

În ultimii douăzeci de ani de demagogie naţională, în afară de perioada lui Mircea Druc, când s-a dorit o adevărată eliberare a Basarabiei, poporul i-a văzut pe cei trei preşedinţi Mircea Snegur, Petru Lucinschi şi Vladimir Voronin şi nu puţine partide politice care i-au promis o Moldovă prosperă , o Elveţie bogată, dar care au construit în ultimă instanţă casta rusofanarioţilor, consfinţind colonialismul rus sub faţada unui stat moldovenesc „independent”. Rusofanarioţii nu s-au sfiit să jefuiască R. Moldova în stilul fanarioţilor şi a epocii feudale, căci republica aceasta creată în urma răpirii Basarabiei de către URSS, a trecut din mâinile unei guvernări directe de la Moscova în mâinile unor vasali care coordonează orice mişcare cu stăpânii lor de la Moscova în schimbul tronului prezidenţial şi cel al postului de deputat. Iată că decretul Ghimpu vine să limpezească şi să despartă apele. Tonul agresiv al Dumei de Stat al Federaţiei Ruse din „declaraţia, prin care a condamnat decretul preşedintelui moldovean privind instituirea Zilei Ocupaţiei Sovietice la 28 iunie, exprimându-şi regretul pentru faptul că în ultimii ani în spaţiul post-sovietic este admisă o practică defectuoasă, când conducătorii unor ţări şi-au atribuit dreptul de a-şi rescrie istoria, neavând mandatul direct al cetăţenilor ţării. Nu este greu să ne dăm seama, că aprecierile pseudoistorice ale cauzelor şi consecinţelor celui de-al doilea Război Mondial sunt utilizate de aceşti conducători pentru adoptarea unor decizii de conjunctură, în interesele unei forţe politice, care trădează istoria poporului său, în folosul intereselor lor meschine. Este o profanare, mai ales că aceasta se întâmplă în anul când comunitatea internaţională marchează 65 de ani de la victoria noastră comună în Războiul pentru Apărarea Patrie”, demonstrează o dată în plus cine este şi se vrea în continuare a fi stăpânul în Basarabia.

Conform analistului politic Nicolae Negru „Rusia a mutat frontul războiului ideologic din Ucraina în RM. A spus-o franc un deputat rus. Declaraţiile vehemente, ameninţătoare, necivilizate ale MID-ului şi ale Dumei Ruse în legătură cu decretul lui Mihai Ghimpu trebuie privite ca acţiuni ce fac parte din strategia Moscovei de restabilire, în fostul spaţiu postsovietic, a viziunii sovietice asupra istoriei, pregătind terenul dacă nu pentru refacerea URSS, cel puţin pentru înveşnicirea sferei de influenţă a Rusiei. Cetăţenii ruşi care nu respectă „canonul” istoric stabilit de Kremlin pot fi băgaţi la închisoare.

De unde şi până unde această interpretare „geopolitică”? De ce nu poţi fi prieten cu Rusia, dacă spui că URSS a ocupat, în 1940, Basarabia? Nu e prietenă Franţa cu Germania, făcând abstracţie de manualele de istorie? Nu încearcă întreaga Europă să se unească în pofida trecutului marcat de permanente războaie între vecini, nu toate declanşate din intenţii nobile? Pretenţiile mesianice ale Rusiei dau mari bătăi de cap nu numai fostelor republici sovietice, dar şi Rusiei însăşi, căci o împiedică să se relaxeze, să privească lumea cu calm şi s-o lase în pace.”

Putem noi tolera o asemenea atitudine din partea Federaţiei Ruse faţă de Basarabia? E cazul să spunem clar şi răspicat: perpetuarea minciunilor din arsenalul stalinist, sovietic, comunist despre originea, istoria şi limba noastră, constituie un atentat grav la demnitatea naţională şi la democratizarea statului moldovenesc.

Se ştie foarte bine ca indivizi suntem toţi vremelnici, dar ca Neam, sîntem eterni in istoria lumii. Din pacate, toţi guvernantii pe care i-a avut si inca ii are Republica Moldova în prezent, sînt niste indivizi fără scrupule, care nu vor să se identifice cu Neamul din care au descins. Guvernantii nostri se capatuesc cu averi si se complac in luxul pe care le ofera posturile dobândite pe calea spălării creierilor la oamenii simpli si făcând sluj în faţa Moscovei. Singura arma puternică si bogatie a milioanelor de basarabeni din R. Moldova este DEMNITATEA DE ROMÂN. Duma de Stat a Rusiei lupta cu DEMNITATEA noastra de ROMÂN, nu cu Ghimpu. Iar guvernantilor nostri nu le pasa de DEMNITATEA a milioanelor de basarabeni! E timpul să ne întrebăm oare cind vor veni la guvernare politicieni în Basarabia cu dragoste de Neam si de Ţara?!

Se poate de inteles de ce Moscova bate in Demnitate noastra nationala. Rusia a fost si continuă să ramînă un mare Imperiu al Raului. Apelul primarului oraşului Moscova Iurii Lujkov „Nu mai cumpăraţi produse din R. Moldova în semn de protest faţă de decretarea în această ţară la 28 iunie drept zi de ocupaţie sovietică, boicot ce trebuie menţinut până atunci când autorităţile moldovene îşi vor anula decretul şi vor prezenta scuze cetăţenilor din R. Moldova şi Federaţia Rusă”, vine să ne confirme că noi trăim într-o lume barbară care este CSI, părăsirea căruia este necesară cât mai curând. Nimic nou sub soare. Iurie Lujkov a lansat şi anterior declaraţii similare în adresa Ţărilor Baltice. În 2007 Lujkov a chemat cetăţenii ruşi să boicoteze produsele din Estonia, după ce în Talin a fost demontat un monument dedicat ostaşilor sovietici.

Din păcate, dacă Ţările Baltice au avut demnitate naţională şi o unitate naţională privind destinul şi adevărul lor istoric, o parte din clsasa politică de la Chişinău, Coloana a 5-ea, negand atrocitatile si urmarile invaziei si ocupatiei sovietice in Basarabia, s-au solidarizat cu Federaţia Rusă , care după cum vedem sub masca de „ eliberatori” este dusmanul poporului nostru care a suferit si inca mai sufera urmarile marelui genocid comunisto-sovietic.

Anul 2010 bate clopotele afară. Este un an al marilor speranţe, al unui sprijin fără precedent din partea UE, SUA şi al tuturor celor care vor ca RM să se debaraseze la modul real de influenţa Rusiei. Astăzi ar trebui să avem un singur obiectiv – integrarea în Uniunea Europeană prin România - şi era natural să ne mobilizăm la maximum şi să nu mai ratăm, să nu mai ratăm această şansă unică. Deci a spune categoric, ca vrem retragerea armatei a 14-a este o decizie inoportună? Oare asta asteapta de la noi SUA, UE si altii? Sa nu stim noi singuri ce vrem? Ce înseamnă a fi totuşi pragmatici? Nu trebuie sa descoperim America, altii au facut-o inaintea noastra. Ţările Baltice şi întreaga Europă de Est ne-au aratat cum trebuie procedat cu “eliberatorii”. Din păcate ultimii 19 ani de „independenţă” nu ne-au invatat mare lucru. Nu e atât problema in Rusia şi în embargourile, şantajul ei,  care sînt acţiuni absolut previzibile, cât este problema in politicienii rusofanarioţi din R.Moldova. Civilizatia contemporana se afla la o treapta mult mai inalta de dezvoltare si în zilele noastre nu mai este obligatoriu sa ai zacaminte naturale, sa fii bogat in petrol, aur , dar ai nevoie de o conducere capabila sa-şi facă aliati, prieteni adevăraţi.

Acest mare adevăr l-a înţeles poporul basarabean. El a înţeles că se poate salva doar el pe sine insusi. Intelepciunea sa milenară ii arata calea cea drepta, dar nu politicienii care sint ghidati de interese personale, mercantile, egoiste. Decretul Ghimpu a venit să traseze această cale. Este calea adevărului istoric. Trebuie să ştim acest mare adevăr. Atâta timp cât clasa politică va face jocul Rusiei privind identitatea noastră naţională, ne va numi moldoveni în documentele juridice, atâta timp Rusia se va considera « eliberatoarea » Basarabiei , va specula cu istoria noastră în numele expansiunii şi a măreţiei sale imperiale, va avea pretext oricând să-şi menţină influenţa reală în această regiune geopolitică făcând trimitere la « prietenia » dintre popoarele moldovenesc şi cel rus, prietenie bazată în realitate pe vasalitate, supunere şi rusificare continuă. Aşa a făcut şi Stalin pentru a-şi justifica ocupaţia, a creat limba moldovenească şi popor moldovenesc.

Cât de profetic avea să scrie Mihai Eminescu în articolul: România în luptă cu panslavismul şi care avea să fie un fel de semnal de alarmă pentru ceea ce avea să se întâmple în secolul următor “Rusia nu se mulţumeşte de a fi luat o parte mare şi frumoasă din vatra Moldovei, nu se mulţumeşte de a fi călcat peste graniţa firească a pamântului românesc, ci voieşte să-şi ia şi sufletele ce se află pe acest pământ şi să mistuiască o parte din poporul român. Rusia nu a luat această parte din Moldova pentru ca să-şi asigure graniţele, ci pentru ca să inainteze cu ele, şi nu voieşte să înainteze decât spre a putea stăpâni mai multe suflete. Tocmai puşi faţă în faţă cu viaţa rusească românii au început a fi cu atât mai vârtos pătrunşi de farmecul vieţii lor proprii, de bogăţia şi superioritatea individualităţii lor naţionale; tocmai fiind puşi în contact cu ruşii, românii erau mândri de românitatea lor. E nobil răsadul din care s-a prăsit acest mic popor românesc, şi, deşi planta nu e mare, rodul e frumos şi îmbelşugat; cele două milioane de români au adunat în curgerea veacurilor mai multe şi mai frumoase comori decît nouăzeci de milioane de ruşi vor putea să adune cândva.

Nu! Înrâurirea firească a Rusiei ne este stricăcioasă, dar ea nu ne poate nimici. Pentru ca să ne ia individualitatea, Rusia ar trebui să ne dea alta în schimb, şi, cel puţin deocamdată, nu suntem copţi pentru o asemenea degenerare. De câte ori ruşii se vor pune în atingere cu noi, vor trebui să simtă superioritatea individualităţii noastre, să fie supăraţi de acest simţământ şi să ne urască mai mult şi tot mai mult. Fără îndoială această ură a fost întemeiată pe timpul când între Moldova şi aşa-numita Basarabia comunicaţia era liberă. Ruşii s-au încredinţat că această libertate este primejdioasă numai pentru dânşii şi pentru aceasta au închis graniţele ermeticeşte şi au curmat atingerea între românii de peste Prut şi restul poporului român. De atunci şi până acum măsurile silnice pentru stârpirea românismului se iau fără de curmare. Administraţia, biserica şi şcoala sunt cu desăvârşire ruseşti, încât este oprit a canta în ziua de Paşti “Hristos a inviat” în româneşte. Nimic în limba românească nu se poate scrie; nimic ce e scris în limba românească, nu poate să treacă graniţa fără de a da loc la presupusuri şi persecuţiuni; ba oamenii de condiţie se feresc de a vorbi în casă româneşte, pentru ca nu cumva o slugă să-i denunţe; într-un cuvânt, orice manifestaţie de viaţă românească e oprită, rău privită şi chiar pedepsită. Sute de ani, românii au fost cel puţin indirect stăpâniţi de turci: niciodată însă în curgerea veacurilor, turcii nu au pus în discuţie limba şi naţionalitatea română.

Oriunde însă românii au căzut sub stăpânirea directă ori indirectă a slavilor, dezvoltarea lor firească s-a curmat prin mijloace silnice. Un stat român înconjurat de state slave poate să fie pentru vrăjmaşii poporului român o iluziune plăcută; pentru români însă el este o nenorocire, care ne prevesteşte un nou şir de lupte, o nenorocire, pentru care nu ne mângâie decât conştiinţa trăiniciei poporului român şi nădejdea de izbândă”.

E timpul să spunem clar şi răspicat: SUNTEM ROMÂNI ŞI PUNCTUM. Perpetuarea minciunilor din arsenalul stalinist, sovietic, comunist despre originea, istoria şi limba noastră, constituie un atentat grav la demnitatea noastră naţională şi la viitorul nostru, iar destalinizarea, desovietizarea istoriei noastre şi decomunizarea societăţii noastre sînt astăzi imperativul zilei.

Basarabia şi basarabenii înţeleg că viitorul lor este România şi poporul român.
Calea cea dreaptă este reîntregirea neamului românesc, tot mai mulţi basarabeni aspiră la unitate naţională, redobândindu-şi cetăţenia română, redobândindu-şi drepturile românului liber.

E dreptul basarabeanului de a fi român liber.