Intr-un interviu care va aparea curand pe situl rusesc http://www.geopolitica.ru/ savantul roman prof. univ. dr. Ilie Badescu, raspunde intrebarilor analistului Aleksandr Bovdunov. Interviul este mult mai lung, va aparea integral in limba romana in revista conservatoare AXA din Chisinau, iar in limba rusa va aparea pe situl www.geopolitica.ru (acest site, cel mai reprezentativ site rusesc cu analize de geopolitica, reprezinta punctul de vedere al conservatorismului rusesc al scolii geopolitice dughiniste).

Pana la aparitia integrala a dialogului dintre geopoliticianul roman si cei rusi, puteti citi mai jos un fragment din acest interviu, continand o parere a profesorului Ilie Badescu cu privire la aparitia cartii “Fundamentele Geopoliticii” in limba romana (cartea va fi disponibila in librarii cel tarziu la jumatatea lunii mai):

………………………………………….

Aleksandr Bovdunov: Domnule Badescu, sunteti cel mai cunoscut geopolitician roman. Noi stim ca în acest an trebuie sa fie editata la Bucuresti cartea geopoliticianului rus Alexandr Dughin “Fundamentele Geopoliticii” cu prefata voastra. De ce acest ginditor a atras atentia dvs.? Ce inseamna publicarea acestei carti pentru Romania?

Ilie Badescu: Domnul Alexander Dughin ilustrează, în viziunea mea, un stil geopolitic reprezentativ pentru noua identitate strategica a Rusiei de după caderea Cortinei de fier, cand Europa si lumea se aflau in primejdia de a intra intr-o perioada de recrudescenta a razboaielor reci, ca raspuns la presiunea globalizarii, pe de o parte, si la impasul gestionării diferentelor, pe de alta parte. Dl Dughin abordează noua conjunctura a lumii de dupa caderea Cortinei de fier, printr-un stil de gandire geopolitica pe care eu il asimilez geopoliticii sinergiilor.

Este drept că Domnia Sa îmbrăţişează ideea conform careia destinul lumii depinde în mare măsură de marele dualism geopolitic – talasocratie versus telurocratie – dar evidenţiază si sinergiile, adica acele tipuri de experiente si de subspatii geopolitice in care şi prin care se poate afirma unitatea sub forma sinergiilor geopolitice (de la grecescul syn-ergos, care inseamna impreuna-lucrare). A gandi asupra lumii astfel inseamna a gandi impreuna cu lumea si nu alaturi de lume ori si mai rau: la marginea lumii. Modul in care dl Dughin gandeste asupra Europei si asupra lumii arata nu doar straduinta Dsale de a situa Rusia acolo unde este de fapt, in Heartland, in miezul lumii, ci si de a regandi intregul dimpreuna cu cele doua tipuri de diferentieri launtrice ale lui: diferentele care poarta cu ele amenintarea rupturilor si cele care au vocatia unitatii, contribuie la reunificarile lumii.

Putem fi sau nu de acord cu inclinatia Dsale de a asimila sinergiile geopolitice ale Eurasiei la axele geopolitice ale Rusiei in calitatea ei de pol continentalist al geopoliticii sistemului mondial, dar ideea insasi ca sinergiile geopolitice se aliniaza celor doua puteri majore: continentaliste si maritime sau talasocratice, merita o examinare serioasa. Dsa relanseaza analiza axiala şi deopotriva analiza scalara a lumii, metode care permit evidentierea vectorilor geopolitici mici si a celor mari, astfel ca poate fi pusa in lumina fiecare parte din intreg nu doar intregul: şi Rusia si America sau Japonia ori China, dar si Romania, Albania, Moldova, ori Transnistria etc.

Dl. Dughin nu se sfieste, cum spuneam, sa lege procesele geoplitice ale lumii de imperativul revenirii Rusiei in centrul scenei geopolitice a lumii si chiar daca parerile si concluziile mele ar aduce nuantari si uneori diferentieri notabile nu putem sa nu salutam efortul unui savant rus de a regandi lumea impreuna cu lumea, nu impotriva lumii, de a compune oglinda lumii asa cum este ea, cu bune si rele, cu mari primejdii si cu semne incurajatoare.

Traducerea cartii dlui Dughin face parte din ceea ce cred eu ca este vocatia culturii romanesti (ca si a Rusiei, la alta scara, evident, cum si subliniaza dl Dughin): aceea de punte intre Orient si Occident, dar mai ales de vocatia Romaniei pentru promovarea sinergiilor geopolitice, adica pentru cautarea modurilor de a gandi impreuna, a lucra impreuna etc.

Cine-ar pute sa-si imagineze, de pildă, ca Rasaritul Europei ar putea fi regandit fara Rusia? Daca cineva crede lucrul acesta este ori idiot ori vreun prost oarecare. Romanii cunosc bine Rusia spiritului, adica Rusia universala, au cunoscut bine si Rusia care a experiat acel teribil imperiu pagan din istoria rasariteana, este vorba despre bolsevism, şi care-a adus imense suferinte deopotriva poporului rus si roman (deodata cu a tuturor popoarelor din lagarul acelui imperiu pagan).

A traduce cartea celui mai reprezentativ geopolitician rus – si deopotriva intre cei mai reprezentativi pentru Rasaritul Europei – este, cred eu, o reactie, oricat de intarziata, de a sincroniza chiar si numai la scara spaţiului rasaritean circulatia creatiei stiintifice a popoarelor acestui spatiu. Persista intre culturile rasaritene un decalaj, cu efecte negative, intre circulatia cartii teoretice si circulatia cartii beletristice.

Se poate crea impresia, cu totul eronata, ca Rasaritul nu gandeste profund, ca nu creaza teorii stiintifice comparabile cu cele occidentale ceea ce, pe cale de consecinta, va aduce confirmari tezei colonialsimului mental autoindus. A ceda unei tentatii de indiferentism intercultural intre culturile Estului nu foloseste acestor culturi, ci eventual politicilor cinismului care-si au si ele centrele lor de putere.

Traducerea cartii dlui Dughin este deopotriva un fapt de recunoastere a unei carti de valoare si deopotriva un exercitiu de dialog intercultural intr-un mediu prea adeseori inecat de indiferenta, necunoastere, incomunicare si expus primejdiei reinvierii razboaielor reci multiplicate (la scara regionala de data aceasta, insa nu mai putin amenintatoare).