În timp ce Chirtoacă şi Dodon se duelează pentru Chişinău, iar alegerile locale încă nu s-au încheiat, pe răbojul anilor s-a încheiat o etapă istorică şi a început alta. Această schimbare fundamentală îşi va spune cuvântul indiferent de rezultatul celui de-al doilea tur de scrutin.
Crucişătorul USS Monterey, ca sfârşit de epocă

Dincolo de situaţia internă din Republica Moldova, alegerile locale au implicaţii mai profunde. Una din cele mai performante agenţii din lume, STRATFOR, consideră într-o analiză recentă, că Rusia a promovat o campanie de subminare a poziţiilor AIE, urmărind să inducă aici haosul. Kremlinul se bate cu Occidentul pentru Republica Moldova. Încă mai ieri lipsit de orice relevanţă geopolitică, cel de-al doilea stat românesc îşi creşte valoarea, de la o zi la alta, sub presiunea conjuncturii internaţionale.

Activizarea Moscovei care se grăbeşte să-şi rezolve problemele sale în zonă este explicabilă. Sub ochii noştri se modifică status quo-ul acestui spaţiu geopolitic. Ruşilor le fuge pământul de sub picioare. Şi în plus, îi ia valul Mării Negre. Să ne explicăm.

Acostarea la Constanta a crucişătorului american USS Monterey, echipat cu sistemul de apărare AEGIS, are o valoare simbolică. Ruşii nu întâmplător şi-au ieşit din sărite şi au protestat vehement împotriva navei SUA. Chiar dacă vasul Forţelor Navale ale Statelor Unite s-a aflat în portul Constanţa doar cinci zile şi a plecat joi, prezenţa lui în apele teritoriale ale României marchează sfârşitul unei epoci de dominaţie rusească.

Marea Neagră nu mai e „lac rusesc”

Odată cu intrarea crucişătorului USS Monterey, dotat cu o componentă a scutului antirachetă, Marea Neagră încetează să mai fie un „lac rusesc” pe care Moscova îl împărţea cu Turcia. Raportul de forţe se modifică în mod radical în favoarea americanilor. Dar şi a românilor. Cei dintâi, cu suportul celor din urmă, îşi consolidează astfel poziţiile geostrategice în această parte a lumii.

Ca să nu mai spun că prezenţa militară americană pe teritoriul României anihilează bazele navale ruseşti de la Sevastopol şi cele din Siria. Valoarea acestui fapt este crucială. Rusia practic nu va mai avea forţa unei puteri militare decidente, întrucât nu va fi în stare să joace de sine stătător şi pe propria-i răspundere în această zonă.

Cât priveşte România, aceasta se constituie într-un aliat strategic privilegiat al Washingtonului şi are de câştigat enorm de pe urma noului său statut. Instalarea elementelor SARB pe solul ei îi aduce trei avantaje geopolitice fără precedent. Să le luăm pe rând.

Scutul schimbă destinul Basarabiei

Primo. Prin instalarea bazei SUA la Deveselu, coroborată cu facilităţile acordate de americani la Kogălniceanu şi în portul Constanţa, România atinge cel mai înalt nivel de securitate din întreaga sa istorie.

Secundo. Prin simpla găzduire a interceptorilor, Bucureştiul a câştigat greutate strategică în regiunea Mării Negre. De acum încolo, el va controla, împreună cu Washingtonul, această vastă întindere de apă sărată, limitând drastic spaţiul de manevră al ruşilor şi turcilor.
Tertio. Amplasarea scutului propulsează treptat România în categoria puterilor regionale şi presupune crearea unei zone de securitate în jurul hotarelor ei. Acest fapt vizează direct Republica Moldova care trebuie intercalată acum, sub o formă sau alta, în comunitatea euroatlantică, deoarece nu mai poate să rămână în noile împrejurări un teren de dispută dintre Vest şi Est.

Astfel, scutul antirachetă de pe teritoriul României schimbă, de fapt, destinul Basarabiei. Republica Moldova este sortită să fie inclusă în sistemul occidental de securitate. Deşi acest lucru nu se vede deocamdată cu ochiul liber, ruşii au pierdut deja irevocabil războiul pentru Marea Neagră şi teritoriile adiacente. Zvârcolirile lor din campania electorală de la noi se produc din reflex. Ele nu fac decât să trădeze panică şi disperare de cauză.

În Basarabia din primii ani de după cel de-al Doilea Război Mondial, ca şi dincolo de Prut, de altfel, exista un mit, potrivit căruia în curând vor veni americanii şi ne vor elibera de ocupaţia sovietică. Până la urmă, SUA i-au făcut felul URSS-lui. Prin dispariţia lui, ne-au scăpat de ruşi, dar nu şi de frica faţă de ei. Cred că, odată cu sosirea navei USS Monterey, a venit şi timpul eliberării efective de obsesiile trecutului sovietic.