Spaţiul public de dezbatere din Republica Moldova este dominat de câtăva vreme de scandalul mafiei. Dezvăluirile despre intenţiile acesteia de a pătrunde şi mai adânc în instituţiile statului pe valul alegerilor generale şi prezidenţiale din toamnă au surclasat ca interes tematica referendumului.

Mai precis, campania pentru referendum care este strâns legată de cea a alegerilor a scos în prim-plan o întrebare retorică pe care ne-am pus-o cu toţii în aceşti ani: cine conduce Republica Moldova?

Mass-media independentă a vorbit de ani buni despre concreşterea instituţiilor statului cu reprezentaţi dubioşi ai cercurilor de afaceri care peste noapte au devenit miliardari. Acesta a fost statul făcut de Voronin. Schema era simplă: sub tutela politică a Şefului şi contra servicii în folosul Familiei şi a Partidului, băieţi isteţi au făcut bani prin toate metodele, în cea mai mare parte ocolind legea.

Cu banii făcuţi ilegal şi sub protecţia Clanului, băieţii isteţi au prins a cumpăra prin şantaj nu numai afacerile profitabile ale altora, ei au achizişionat înalţi funcţionari de stat, judecători, procurori, poliţişti, vameşi. Astfel s-a constituit Sistemul ticăloşit prin care a supravieţuit statul lui Voronin şi acum încearcă să se autopropulseze în viitorea guvernare.

Dezbaterile sunt benefice. Ele vor scoate la iveală, dacă nu acum, apoi ceva mai târziu, crime econimice abominabile săvârşite pe timpul lui Voronin. Important în această vânzoleală generală, însă, este să nu se uite, că primul vinovat în toată această criminaliadă funestă care a răvăşit din talpă Republica Moldova este Vladimir Voronin.

Dar să revenim la tema principală a sfârşitului de an 2010, referendumul şi alegerile. Trebuie să recunoaştem că au avut dreptate politicienii care insistau să evităm cumva alegrile. Era foarte previzibil că cei care au pierdut anul trecut bătălia pentru Republica Moldova vor încerca să se revanşeze. Numai dacă se va ivi ocazia. Şi ocazia s-a ivit. Acum, dacă lucurile au pornit în acest fel, să vedem cui, de ce şi cât de mult îi convine noua rundă de scrutin.

Partidul care se teme cel mai tare de alegeri este Alianţa Moldova Noastră, mai precis, preşedintele, peste ce a mai rămas din partid, Serafim Urecheanu. După valoarea electorală căpătată în urma ne-cedării aşa numitului "vot de aur", acest partid nu a putut trece cu aceeaşi onestitate vadurile priporoase ale partajarii funcţiilor în bază de algoritm. Persoanele bogate, dar total anonime pentru spaţiul public, băgate arbitrar pe listele de partid şi promovate în parlament au declanşat valuri de nemulţumiri intestine şi desprinderi demonstrative de trunchiul, altădată viguros, al AMN. Legenda frumoasă de principal partid de opoziţie în perioada 2005-2009 s-ar putea să nu mai cântărească nimic în alegerile care vin.

Partidul Liberal este al doilea partid al Alianţei căruia alegerile îi sunt mai puţin convenabile, dar din cu totul altă perspectivă. Liberalii nu mai au frică de înălţimea pragului electoral, raitingul partidului a crescut considerabil în ultimul an: Mihai Ghimpu a beneficiat de două, cele mai înalte funcţii în stat, de preşedinte de parlament şi de preşedinte interimar. Cu toate acestea ei ştiu că nu vor mai avea aceleaşi poziţii-cheie pe care partidul le are la ora actuală în parlament, preşedinţie şi, parţial, în guvern. Acesta este motivul pentru care liberalii lui Ghimbu nu ard de dorul noilor alegeri.

Partidul Liberal Democrat are şi el poziţii relativ bune în structura actuală de guvernare, dar, deşi gestionează instituţia cu cel mai mare impact în stat - Guvernul - liberal-democraţii consideră că capacităţile lor sunt mult mai mari decât ale celorlalte partide ale Alianţei şi trebuie să obţină o poziţie mult mai bună. Reeşind din aceste calcule, PLD aspiră la poziţia de cel mai mare partid parlamentar, performanţă care să îi permită să joace prima scripcă la formarea executivului, adică să preea controlul asupra guvernului. În plus, liderul liberal-democraţilor, Vlad Filat este convins că poate căştiga runda pentru funcţia de şef al statului în scrutinul din toamnă.

Partidul Democrat este cel mai motivat să se aventureze întro nouă competiţie electorală. Fiindcă reprezentantul lui de frunte, Marian Lupu, aşa şi nu a putut obţine în 2009 multrâvnita funcţie prezidenţială, nici cu comuniştii şi nici cu Alianţa, dar tot din mila comuniştilor. Dându-şi bine seama că timpul lucrează împotriva lui, Partidul Democrat este în postura echipei de fotbal care nu mai are ce pierde. El forţează intrarea în terenul electoral, ţintind cu orice preţ şi fără a ţine seama de mijloace postul de preşedinte al ţării pentru liderul lor Marian Lupu. Pare să fie un scop în sine această bătălie electorală a Partidului Democrat pe care e gata s-o dea pentru înălţarea pe tron a lui Marian Lupu. Nu se ştie, însă, dacă restul partidului este aprins de această unică şi absolută idee.

Partidul Comuniştilor, al patrulea şi cel mai numeros partid parlamentar, cel care a trebuit să joace rolul de opoziţie şi, fiind nepregătit pentru acest rol, a jucat un an de zile rolul mortului în păpuşoi, este partidul care pentru ochii lumii arată că vrea foarte mult să se avânte în luptă, dar care s-a pomenit fără succesor, iar conducătorul i s-a transformat în povară. În noile alegeri PCRM are unica menire să servească drept putregai de grajd pentru alte partide de stânga. De această nouă calitate a comuniştilor ar putea beneficia în primul rând Partidul Democrat, dar şi alte partide mai mici. Convocarea lui Voronin la Moscova nu a însemnat că scenariştii de acolo pun careva miză pe vechea şandrama comunistă. A fost chemat mai degrabă pentru a i se înmâna brevetul de gunoi de marcă, numai bun de presărat pe câmpul electoral al Republicii Moldova şi pentru a-l invita să se retragă cu cinste din fruntea partidului său ca să facă loc unor cozi de topor mai tinere.

Şi dacă am ajuns aici trebuie să spunem că există şi un al cincilea partid, cel mai interesat în declanşarea unor alegeri noi în Republica Moldova. Acest partid se numeşte Federaţia Rusă. Ea se agită cel mai tare şi se arată cea mai pregătită pentru campanie şi cea mai implicată. Lansează proiecte şi scenarii în mai multe variante cu o râvnă şi tenacitate demnă de o cauză mai bună decât cea subversivă. Obiectivul ei este să dea jos de la guvernare Alianţa pentru Integrare Europeană şi să tae calea Republicii Moldova spre Europa. Este bine să ştim cine susţine acest obiectiv din interior? Vom reveni cât de curând la acest subiect deosebit de interesant.