Era în toi campania de organizare a colhozurilor. Satele erau vizitate de upolnomocennîie (împuterniciţi din partea comitetelor raionale de partid) care veneau „pe teren” ca să-i înveţe pe basarabeni cum să construiască „viaţa nouă”, precizând cu acest prilej şi listele „duşmanilor poporului” ce urmau să fie deportaţi. Evident, aceştia erau cazaţi pe la casele ţăranilor înstăriţi („chiaburi”), ca să aibă unde mânca bine şi dormi confortabil, dar nu pe la cele ale ţărănimii proletare.

Împuternicitul despre care este vorba a fost omenit cu o fripturică de găină, un burluieş de ţuică şi a fost culcat în aşternut şi perne curate. Un detaliu aş dori să reţineţi: împuternicitul partidului era vorbitor de limbă rusă, fusese pe front şi nu avea un picior. Dimineaţă, el a plecat cu noaptea în cap. La vreo două zile, „chiaburul” a descoperit că-i lipseşte un papuc din perechea sa de încălţăminte. Treaba s-a produs foarte simplu: omul partidului, sculându-se dimineaţa, a dat de încălţămintea nouă, a luat papucul necesar şi s-a încălţat, lăsându-l în schimb pe cel vechi şi rupt. Peste câteva săptămâni, „chiaburul” care l-a găzduit pe comunistul şchiop a fost deportat, iar casa cu tot cu perechea de încălţăminte desperecheată a fost transformată în sediul cârmuirii colhozului „Puti Lenina” („Calea lui Lenin”).

…După apariţia „decretului Ghimpu”, Rusia - succesoare de drept a URSS - a reacţionat isteric şi violent, solicitând scuze din partea Chişinăului. Chipurile, noi dorim să rescriem istoria... Primarul Moscovei i-a îndemnat chiar pe moscoviţi să boicoteze mărfurile moldoveneşti. La fel au reacţionat şi unii politicieni de la Chişinău... Mă gândesc cu această ocazie la povestea ţăranului din Străşeni, rămas fără încălţăminte şi trimis în Siberia pentru crima de a fi „duşman al poporului”. 

Dacă Moscova e atât de sensibilă faţă de propria ei imagine, în calitatea sa de succesoare de drept a URSS, care l-a delegat pe comunistul şchiop să-i înveţe pe moldoveni cum se face „viaţa nouă”, poate îşi asumă acest caz? Nu, nu cerem despăgubiri, treacă de la noi, dar poate îşi cere scuze de la familia fostului „chiabur” că a fost lăsat fără încălţăminte? Facem o împăcare amiabilă, frăţească: Duma Rusiei îşi cere iertare, public, de la moldoveni pentru papucii furaţi, iar Parlamentul de la Chişinău îl obligă pe Ghimpu să-şi anuleze Decretul. Merge?

Ar fi un început constructiv de conciliere istorică... Mâine, când se împlinesc 61 de ani de la deportările din 6 iulie 1949, Parlamentul de la Chişinău se convoacă pentru a dezbate raportul Comisiei Cojocaru despre crimele comunismului. Rog deputaţii care vor participa la dezbateri să introducă în ordinea de zi - în numele societăţii civile şi a urmaşilor celor deportaţi - şi cazul descris mai sus. Acest caz va conferi şi mai multă substanţă morală materialelor Comisiei Cojocaru şi-i va determina, poate, şi pe oponenţii „decretului Ghimpu” să fie mai cooperanţi.