![[o]](/v2_files/img/icons/clock.png){kind=icon}
Comentarii (0)
Tipăreşte
Sus
La Chişinău e trist, dar în Transnistria e şi mai trist
adăugat 06 aprilie 2008, 16:42, la Interviu / Reportaj
Interviu cu Alexandru Leşco, fost deţinut politic al regimului separatist de la Tiraspol
- Ce semnificaţie are pentru duneavoastră Unirea Basarabiei cu România?
- 27 martie are, pentru mine, o semnificaţie aparte. Chiar dacă a durat mult prea puţin, doar 22 de ani, momentul este unul de neuitat. Nici lagărul de concentrare, nici deportarea nu vor putea potoli vreodată spiritul românesc. Ştiţi vorba aia. Nu mor caii când vor câinii. Sper într-o unire mai mare. Poate nu ca în 1918, dar aş vrea ca cele două ţări să reîntâlnească. Se poate întâmpla în interiorul Uniunii Europene. Republica Moldova este, însă, prea departe de integrare. Mi-aş dori, desigur, să văd Republica Moldova în UE, dar autorităţile de la Chişinău nu doresc integrarea, deşi pe la tribune declară tocmai acest lucru.
- Intenţionaţi să va implicaţi, la un moment dat în politica românească?
- Nu exclud această posibilitate, deşi nu m-am gândit serios în acest sens. Sunt şi eu român şi am dreptul. Sunt membru de onoare al Partidului Popular Creştin Democrat din Republica Moldova, dar nu sunt un activist convins.
- În ce relaţie sunteţi cu colegul dumneavoastră de temniţă, Ilie Ilaşcu, senator al Partidului România Mare? Aţi mai vorbit? V-a ajutat în vreun fel?
- N-am vorbit cu el de anul trecut. Am văzut că a fost nemulţumit de faptul că nu a fost invitat la ceremonia de decorare a noastră de către Traian Băsescu, dar nu fac eu agenda preşedintelui. Nu sunt în război cu el, dar nici n-am mai vorbit demult.
- Credeţi că ar fi putut să vă ajute mai mult după ce a fost eliberat. El promisese atunci să nu părărsească teritoriul Republicii Moldova până nu va obţine eliberarea dumneavoastră şi a celorlaţi doi deţinuţi, Andrei Ivanţoc şi Tudor Petrov-Popa?
- Poate ca împrejurările l-au făcut să facă acest lucru. Lui i s-a spus că eliberarea noastră este condiţionată de plecare lui.
- Vă mai leagă ceva de Transnistria?
- Da, am foarte mulţi prieteni acolo pe care aş vrea să-i revăd. Unii dintre ei mă vizitează la Chişinau. Aş vrea să merg dincolo de Nistru, dar aşa cum sunt considerat persona non-grata acolo, acest lucru nu este posibil. E trist în Transnistria. La Chişinău e trist, da în Transnistria, e şi mai trist. Nivelul de trai este mizer. Oamenii nu au locuri de muncă. Mass-media nu are acces la informaţiile reale. Totul se face pe ascuns, astfel încât Rusia să-şi poată menţine interesele acolo.
- Ce aţi mai făcut în aceşti 3 ani de la eliberare? Cine v-a ajutat să vă recupraţi?
- Pai, în primul rând lucrez la renovarea unei case. Este situată la câteva zeci de kilometri de Chişinau, în oraşelul Cricova. Am cumpărat-o din despăgubirea pe care am primit-o după ce am câştigat procesul intentat Republicii Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Cine m-a ajutat? Cel mai mult m-au ajutat prietenii din Bucureşti. |n Republica Moldova nu prea am avut de cine să mă apropii.
- Aţi avut ceva probleme de sănătate. Sunteţi mai bine acum?
- Am avut câteva afecţiuni care au necesitat intervenţie medicală, dar acum s-a rezolvat. Urmez o cură, nu de slăbire, pentru că nu e cazul, dar una corespunzătoare necesităţilor organismului.
Vă mulţumim.
N.R: Interviul realizat de Tania Istrate a fost publicat şi în ziarul Gardianul
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲
![[Valid RSS]](/v2_files/img/valid-rss.png "Validate my RSS feed"){kind=small}