Alexei Tulbure îl îndemna pe Mark Tkaciuc să abandoneze tema Transnistriei în favoarea integrării europene de care se ocupa Andrei Stratan, ministrul afacerilor externe comunist, deoarece tot ce e legat de vectorul european are priză la electorat:

„Când vor veni alegerile, ce vom spune oamenilor, că Stratan a compromis totul? Nu ne vor crede. Iar Stratan va spune că el e „Domnul Integrării” şi că ceilalţi, din preşidenţie, i-au pus beţe în roate etc. şi lumea îl va crede. Acum Stratan se bucură de o mai mare încredere pentru că el se ocupă de integrarea europeană, nu noi. Integrarea europeană este acum un mit feeric pentru moldoveni (vize, venituri, serviciu, siguranţă etc.), pe când Transnistria e ceva vag pentru majoritate, de care unii îşi leagă idealuri deşarte. Himere. Cu ce s-a ocupat toţi aceşti ani preşedintele şi cei mai buni oameni ai săi? Cu himere. Stratan vă va acuza de eşecul misiunii sale şi va fi crezut, pentru că noţiunea de integrare europeană se asociază cu numele lui Stratan, nu cu al lui Voronin sau Tkaciuk. Lasă Transnistria pe capul lui Şova şi ocupă-te de alte treburi,” îl sfătuia Tulbure pe Tkaciuk. Consilierul lui Voronin a afirmat însă în mesajul de răspuns că fără Transnistria R. Moldova se va uni imediat cu România şi a continuat cu o declaraţie contradictorie potrivit căreia doar cu regiune transnistreană R. Moldova va ajunge mai repede în UE. Tkaciuc promitea lui Tulbure că până la sfârşitul anului 2007 va finisa lucrările de reintegrare invocând un document pe care l-au aprobat ruşii.

Din alte scrisori electronice ale lui Tkaciuk adresate lui Tulbure reiese că era vorba de pachetul de propuneri pe care l-au elaborat comuniştii pentru a soluţiona problema transnistreană prin acordarea unui statut special Transnistriei şi organizarea unei crize parlamentare artificiale în mai 2007, ca în noiembrie 2007 să fie posibilă desfăşurarea alegerilor parlamentare anticipate. Scrutinul avea să se desfăşoare şi pe malul stâng al Nistrului. Totodată Mark Tkaciuk scria că până la sfârşitul lui 2007 Chişinăul vroia să obţină retragerea trupelor armate străine din Transnistria, iar până la 1 ianuarie 2009 retragerea unităţilor de pacificatori, pentru ca acestea să fie înlocuite de o misiune internaţională sub mandat OSCE, formată din observatori militari şi civili. Aceste propuneri au fost confirmate de V.Voronin la o şedinţă din 10 aprilie 2007 la care au mai participat Roşca, Diacov, Tkaciuk, Şova, Ţurcan şi Reşetnicov. Potrivit lui Tkaciuk, ruşii trebuiau să dea o notă acestui pachet într-un timp apropiat după acea şedinţă. Iar la eventualele alegeri parlamentare din toamna anului 2007 în interesul consilierului prezidenţial era ca Tarlev, Roşca şi Stratan să nu participe ca o echipă unită. Pe ei Tkaciuk, după cum reiese din scrisori, îi dispreţuia în mod deosebit.