![[o]](/v2_files/img/icons/clock.png){kind=icon}
Comentarii (0)
Tipăreşte
Sus
Veniţi acasă, măi copii? (II)
adăugat 18 noiembrie 2009, 23:05, la Interviu / Reportaj
În numărul de luni al ziarului TIMPUL am publicat un comentariu despre ce ar trebui de întreprins pentru ca tinerii basarabeni să revină acasă. Alături de alte considerente, spuneam că Maria şi Ion ar reveni dacă ar şti unde sunt chemaţi, de cine sunt chemaţi şi de ce sunt chemaţi. Şi mai ziceam că în această sete durută de revenire nici măcar nu e vorba numai despre bani sau despre un loc de muncă imediat bine plătit.Nu am intuit deloc o reacţie atât de promptă a tinerilor noştri cititori la apariţia a însăşi tematicii lor în paginile de ziar. Chiar dacă mă aflu permanent în mediul studenţesc şi simt freamătul din sufletele lor uneori disperate, credeam că nu le mai pasă, cum ne pasă nouă, celor în vârstă, într-un mod anacronic de casă. Dar am primit un mesaj din Canada şi lucrurile se schimbă. Iată câteva crâmpeie din ceea ce ne scrie Dumitru Mustaţă din Calgary:
„Nici alegerea preşedintelui, nici problema Transnistriei şi nici chiar denumirea limbii nu întrec la momentul actual în importanţă această gravă realitate, ignorată cu moldovenească desăvârşire (emigrarea tinerilor din PM - n.n.). Această temă trebuie să figureze în fiecare număr de ziar, cuvintele ce exprimă această tragedie trebuie să fie scrise cu litere mari pe pereţii parlamentului, guvernului, poliţiei şi universităţilor, tristeţea acestei realităţi ar trebui să sape cute adânci pe frunţile conducătorilor acestui stat: SOS, pleacă tinerii şi tinerele din Moldova. Pleacă şi nu se mai întorc.
O situaţie caracteristică vremurilor noastre: un bun amic al meu spune că nu mai poate trăi în Moldova şi părăseşte ţara. El, soţia lui şi fiica de cinci anişori. Şi-a făcut recent doctoratul în Marea Britanie şi, epuizându-şi toate încercările de a îmbunătăţi procesul de studii la catedra din Chişinău, s-a dezamăgit definitiv în capacitatea universităţii de a-l aprecia şi susţine.
În 2008, de către Ambasada Canadei de la Viena, moldovenilor le-au fost eliberate 1371 de permise de emigrare.
Aceasta înseamnă 1371 de persoane cu vârsta între 25 şi 35 de ani, cu studii superioare, care, cel mai probabil, nu se vor întoarce vreodată acasă. Acum reprezentanţii guvernului provinciei Quebec spun că vor spori numărul de permise de imigrare pentru R. Moldova la 5000 de persoane în anul 2010 deoarece le place de basarabeni pentru că sunt harnici şi deştepţi.
Am emigrat în Canada în 2006 şi trebuie să-mi refac studiile pentru ca să pot lucra în domeniul care-mi place. Ştiu că sunt şi mulţi alţi basarabeni ca mine.
Iată de ce aş dori să adaug la mesajul din articolul dlui Gherasim „Veniţi acasă, măi copii?": să nu limităm invitaţia „veniţi acasă" doar studenţilor/tinerilor din România. Azi, Statele Unite, Canada, Europa sunt pline de basarabeni cu cele mai superioare studii şi cu acelaşi dor de ACASĂ. Nu văd vreun argument care să dovedească că aportul acestor tineri în dezvoltarea Moldovei poate fi mai mic. Eu propun un singur şi simplu criteriu pentru aprecierea reuşitei actualei guvernări: dacă în 2010 pleacă 5000 de tineri în Quebec, putem concluziona că Moldova a rămas un mediu nociv pentru viaţă şi viaţa pleacă din ea”.
Acest mesaj al lui Dumitru din Calgary invită la o dezbatere. La o confesiune generală a tuturor plecaţilor noştri de pe întregul glob pământesc: a celor care robesc pe plantaţii străine, care se spetesc pe şantiere străine, care îngrijesc de bunei străini, de mame străine, a celor care fac puşcărie străină pentru păcatele tinereţii. Eu cred că lucrurile în această Moldovă a noastră s-ar mişca altfel dacă tinerii vor spune ceea ce-şi doresc să se întâmple la ei ACASĂ.
Eu cred că noua noastră guvernare va înţelege care este adevărata durere a acestei societăţi atunci când va afla că tot mai multe copile, rămase fără părinţi, nasc copii, când va simţi umilinţa la care sunt supuse tinerele basarabence în cele mai mizerabile localuri ale acestei mizerabile lumi, când va geme de durerea tinerilor basarabeni care, în loc de salarii, primesc un cuţit în spate în pădurile de sub Moscova, când va afla de la tinerii noştri mondiali de ce plâng noaptea de dorul de casă. Aveţi la dispoziţie timpul@mdl.net. Vom reveni.
Veniţi acasă, măi copii?
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲
![[Valid RSS]](/v2_files/img/valid-rss.png "Validate my RSS feed"){kind=small}